Cum poate ajuta Inteligența Artificială la descifrarea limbilor vechi: la ce concluzie au ajuns oamenii de știință

În 1822, filologul francez Jean-François Champollion a făcut un anunț ce avea să schimbe felul în care înțelegem limbile străvechi. El a făcut public faptul că a reușit să descifreze enigmatica Piatră de la Rosetta și, odată cu asta, și hieroglifele egiptene. Pentru prima oră după mii de ani, faraonii și civilizația Egiptului antic aveau „o voce”. La 200 de ani de atunci, deși cunoaștem multe lucru despre civilizațiile antice, încă au rămas multe mistere de descifrat. Întrebarea ce se pune este dacă Inteligența Artificială ne poate ajuta în descifrarea și traducerea acestor limbi vechi.

Cum poate ajuta Inteligența Artificială la descifrarea limbilor vechi

Ca în multe alte domenii, pentru a înțelege cine suntem azi, trebuie să știm de unde venim. În acest context, trebuie să ne dăm seama de ce Piatra de la Rosetta, de exemplu, a fost atât de importantă pentru știință și cum au putut savanții precum Champollion să îi spargă „codul”.

Iar primul lucru de făcut este să subliniem diferențele dintre traducerea și descifrarea unui text, a unei limbi. La prima vedere, pot părea două lucruri asemănătoare, dar, cel puțin în contextul limbilor vechi, există o diferență majoră.

Dr. Camilla Di Biase-Dyson, lector senior la Departamentul de Istorie și Arheologie al Universității Macquarie a explicat  pentru IFLScience că a traduce ceva „presupune existența unui lexic cu care se lucrează. Și translatorul folosește acele liste de cuvinte, precum și gramaticile viabile ale limbii, în scopul schițării unei traduceri”.

Ordinea în care se pun legumele în salata de boeuf. Acesta e secretul gustului perfect, vei observa diferența

Incident tragic la un târg de Crăciun din Germania. O mașină a intrat în mulțime, mai multe persoane rănite

„Astfel, dacă nu există vocabular, dicționar ori gramatică cunoscută, actul traducerii este practic imposibil. În acest caz, sarcina va fi cea a „descifrării” limbii necunoscute prin alte mijloace și, deși există diferite căi de atingere a acestui scop, în funcție de natura textului sau a codului respectiv, procesul este unul dificil”, a spus Di Biase-Dyson.

Cam aceasta era situația în care se găseau erudiții, savanții înainte de descoperirea Pietrei Rosetta.

Piatra Rosetta, pe baza căreia Jean-Francois Champollion a reușit, în 1822, să descifreze hieroglifele vechilor egipteni

La ce concluzie au ajuns oamenii de știință

La începutul secolului 19, nimeni nu cunoștea cum funcționează hieroglifele: cercetătorii nu erau sigură dacă reprezintă pictograme sau simboluri fonetice. Nu exista nicio rezolvare pentru acest puzzle, așa că limba Egiptului antic rămăsese un complet mister.

Dar, în iulie 1799, în timpul campaniei militare a lui Napoleon Bonaparte în Egipt, câțiva soldați francezi au făcut din greșeală o descoperire arheologică de neprețuit.

În timp ce lucrau la întărirea apărării unui fort de lângă orașul Rosetta (Rashid) din Delta Nilului, au dărâmat un zid și au dezgropat o bucată de piatră neagră, lungă de 1,1 metri și lată de 76 de centimetri, care avea să intre în istorie drept Piatra de la Rosetta.

În curând, experții au confirmat că piatra conținea inscripții în trei limbi antice diferite: hieroglifică, demotică (o formă de scriere în limba egipteană) și greacă. Napoleon Bonaparte și-a dat seama aproape imediat de valoarea pietrei, pe care a prezentat-o Institutului Național din Paris în toamna anului 1799.

Semnificația hieroglifelor egiptene se pierduse încă de la căderea Imperiului Roman, dar inscripția trilingvă le oferea cărturarilor șansa de a descifra din nou simbolurile antice.

Cu toate acestea, a fost nevoie de zeci de ani și de munca a doi oameni de știință geniali pentru a descifra secretele pietrei. Primul a fost Thomas Young, un britanic care a avut contribuții importante în mai multe domenii ale științei, precum fizica, optica, medicina și matematica.

După mai multe succese, inclusiv descoperirea că unul dintre cartușele din textul egiptean conținea numele faraonului Ptolemeu, Young  s-a „împotmolit” și a renunțat, în 1819.

Ce probleme are AI în acest domeniu

Din fericire, în aceeași perioadă, savantul francez Jean-Francois Champollion a început să se preocupe, la rândul lui, de Piatra de la Rosetta.

În 1821, la vârsta de 30 de ani, Champollion s-a stabilit la Paris și a început eforturile de descifrare a Pietrei de la Rosetta. Tânărul a beneficiat de cercetările anterioare ale lui Young, dar avea și avantajul de a cunoaște copta, o limbă cu origini în egipteana antică.

După câteva luni de muncă asiduă, Champollion a reușit să identifice unele dintre semnele hieroglifice fonetice utilizate în numele regale Cleopatra și Ptolemeu.

Apoi, a aplicat semnele peste numele din cartușele de pe Piatra de la Rosetta și în alte părți, folosind descoperirile din fiecare nouă traducere pentru a umple golurile din textele în celelalte limbi.

Odată ce a descifrat proprietățile fonetice ale textelor, Champollion a reușit să descopere misterele hieroglifelor.

Deși munca lui Champollion a avut un impact uriaș în descifrarea limbilor vechi, există încă multe mistere încă nerezolvate. Și asta, pentru că fragmentele ce au ajuns până la noi sunt incomplete. Această fragmentare poate face dificilă înțelegerea unor cuvinte, dar situația e și mai complicată atunci când există cuvinte ce apar o singură dată într-un text vechi.

Pe de altă parte, înțelegerea noastră a unei limbi a fost mult ușurată în ultima perioadă de dezvoltarea Inteligenței Artificale și a tehnologiilor de învățare imersivă.

Deși instrumente precum Google Translate sunt optimizate în mod specific pentru limbile contemporane, puterea tot mai mare și mai sofisticată a AI probabil că va fi de ajutor elevilor, pe viitor, cu reconstrucția limbajului istoric. Google Translate poate deja să traducă limba latină și aproape sigur și greaca veche va fi adăugată capacităților sale.

Dar este neclar dacă și vechea limbă egipteană va fi inclusă pe această listă, mai ales că scrisul și gramatica ei sunt mult mai greu de înțeles de către sistemul de inteligență artificială. Asta, deoarece hieroglifele pot avea multiple sensuri, folosirea lor s-a modificat în timp, iar înțelegerea lor variază și în raport cu stilul autorilor lor.

„Nu se poate afirma că acest lucru nu ar putea fi rezolvat în câțiva ani. Sunt anumite părți din textele egiptene ce sunt formulate destul de standard și probabil că un computer va reuși să descifreze acele părți. Dar problema este că majoritatea specialiștilor în egiptologie refuză să colaboreze cu cei care se ocupă de optimizarea AI”, a mai spus Di Biase-Dyson.

Totuși, abilitatea de traducere a unor asemenea limbi poate fi valoroasă pentru muzee și centrele de moștenire culturală.

Pe de altă parte, progresele AI în această zonă au fost ținute în loc de lipsa de implicare a specialiștilor din domeniul egiptologiei, de exemplu, și a experților în limbile vechi.

Aceasta înseamnă că software-ul nu are suficiente date pentru a se antrena și a învăța. Dar, treptat, situația pare să se schimbe, iar momentul în care Inteligența Artificială va reuși să descifreze un text scris într-o limbă veche e tot mai aproape.