Cum este mai bine să-ți crești copilul: sfaturile specialiștilor în domeniu
Pe vremea când generația mea se afla la copilărie, țin minte că mulți părinți alegeau să-și educe copilul cu „parul”.
„Unde dă mama crește” sau „Bătaia este ruptă din Rai”, iată numai două dintre zicerile la modă, din acea perioadă, care „făceau valuri” printre români. Unde mai pui că, de departe cea mai gravă suna în felul următor: „Eu te-am făcut, eu te omor”.
Totuși anii au trecut, iar lucrurile s-au mai schimbat un pic. „Bătaia aia ruptă din Rai” a fost înlocuită, în anumite cazuri, cu vorbe bune, înțelegere și blândețe, din partea părinților. Evident, nu putem generaliza, însă tendința se îndreaptă, din fericire, în această direcție.
Totuși, în zilele noastre, pare să se ivească altă problemă, cea a copiilor extrem de alintați cărora li se dă impresia că pot face absolut orice doresc, fără să suporte consecințe. Din start, consider că nici această extremă nu este bună, ba dimpotrivă, întrucât, în viață, orice faptă are și răsplată, iar copilul ar trebui să știe asta încă de la cea mai fragedă vârstă, iar realitatea să nu-l ia prin surprindere, atunci când devine adult.
Așadar, cum se face echilibrul între cele două tipuri de comportament părintesc?
Ce spune specialiștii în educație, despre metoda ideală de a crește un copil
După cum sugerează un articol pe un site de specialitate, echilibrul se găsește greu, însă nu este o sarcină imposibilă. „La început, practicarea acestor principii pare artificială și dificilă, dar, în timp, acestea se transformă în a doua natură a părintelui, iar rezultatele nu întârzie să apară și la copil.
De fapt, parentingul cu blândețe este definit mai curând ca un mod de a fi, o stare mentală, decât ca o listă de lucruri de bifat sau reguli de respectat. Singurele două principii care îi stau la bază sunt: Empatia și Respectul
Mai întâi să stabilim un teren comun: copiii nu sunt răi. Ei fac greșeli și sunt într-o continuă învățare. Însă modul în care trebuie să se comporte în societate sau cum să îi trateze pe ceilalți este responsabilitatea părinților să-i învețe. Copiii pot fi învățați prin compasiune și înțelegere și atunci nu avem nevoie de pedepse și disciplină severă caracteristice adepților educației autoritare”, se arată într-un articol publicat pe totuldespremame.ro și scris de Veronica Guzun.