Cum am ajuns să ”ascultăm” liniștea: descoperirea fascinantă a oamenilor de știință

Încă de pe vremea lui Aristotel, filosofii și oamenii de știință s-au confruntat cu întrebarea dacă liniștea „se aude” vreodată și ce sunet ar putea avea. O serie nouă de experimente făcute de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins din SUA ar putea să facă lumină în această privință.

Cum am ajuns să ”ascultăm” liniștea

Probabil că mulți cunosc faimosul cântec al duo-ului Simon & Garfunkel, „The sound of silence” („Sunetul liniștii”). Chiar dacă el nu rezolva problema decât în sens retoric, întrebarea referitoare la „cum sună liniștea” este una foarte serioasă și a preocupat omenirea de mii de ani.

Acum, o echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins a dat un răspuns, folosindu-se de o iluzie binecunoscută, numită „Unul înseamnă mai mult”.

În esență, acest tip de iluzie sugerează că părțile separate ale unui obiect par mai mici decât același obiect luat în întregul său, scrie sciencealert.com.

De data aceasta, ei s-au folosit de această iluzie pentru a „păcăli” creierul celor care au ascultat două sunete distincte, făcându-i să creadă că ele durează mai puțin decât același sunt redat într-o singură bucată, chiar dacă durata totală era aceeași.

Apoi, au înlocuit sunetele cu liniște și au descoperit că iluzia funcționează în continuare. Poți încerca asta și pe cont propriu.

Descoperirea fascinantă a oamenilor de știință

O perioadă de liniște continuă este percepută ca fiind mai lungă decât două perioade separate de liniște, în ciuda faptului că au aceeași surată.

„Liniștea, orice ar fi ea, nu este un sunet – este absența sunetului”, a declarat Rui Zhe Goh, absolvent de filosofie și psihologie al Universității Johns Hopkins.

„În mod surprinzător, ceea ce a arătat munca noastră sugerează că poate fi auzit chiar și nimicul”, a adăugat el.

Cercetătorii pun acest lucru pe seama faptului că, în aceste iluzii auditive, oamenii reacționează la liniște în același mod ca și la sunete. De aceea, în cadrul experimentului, participanții chiar au „auzit” acea liniște, nu doar au presupus că e acolo.

Un total de 1.000 de participanți au fost recrutați de-a lungul a șapte experimente. În afară de cel cu iluzia „Unul înseamnă mai mult”, au fost efectuate și altele, de la liniște parțială, acoperită de zgomote de fond, până la variații ale momentelor de liniște în funcție de cât de departe sau de aproape se aflau participanții unul de celălalt.

În mod interesant, în toate tipurile de experimente, persoanele implicate au reacționat la fel, percepând liniștea la fel ca pe un sunet.

Numeroase studii arată, la ora actuală, că liniștea poate fi importantă în perceperea sunetelor – asemănător momentelor de pauză pe care le facem între cuvinte, când vorbim – dar până acum nu exista vreo dovadă solidă că liniștea în sine poate folosi ca un stimul pe care creierul îl aude.