Colonizarea planetei Marte nu se poate face cu acești oameni. Ce au descoperit cercetătorii, cine ar trebui să nu facă parte din echipaj

Primii oameni ar putea ajunge pe Marte până în 2035. Până atunci, NASA realizează o mulțime de teste și de simulări pentru a cunoaște fiecare detaliu pe care l-ar implica o asemenea misiune, o premieră în istoria cuceririi spațiului de către umanitate. Un studiu recent ce a dorit să afle care ar fi numărul ideal de viitori rezidenți ai Planetei Roșii a descoperit, de asemenea, lucruri fascinante despre tipul de personalitate umană ce nu ar trebui să se afle într-o asemenea „aventură” spațială.

Colonizarea planetei Marte nu se poate face cu acești oameni

Dincolo de problemele tehnice ale călătoriei spre Marte, întotdeauna există și dilema alegerii celor mai potrivite persoane pentru a face parte din echipaj și, ulterior, din avanpostul permanent ce va fi construit pe Planeta Roșie.

Un studiu recent, publicat pe serverul arXiv, a vrut să afle care ar fi numărul ideal al viitorilor rezidenți marțieni, dar a făcut și o altă descoperire, ce îi va ajuta pe cei de la NASA în selectarea membrilor viitoarelor misiuni spre Marte.

Astfel, cercetătorii au rulat multiple simulări ale vieții într-o colonie marțiană pe o durată de 28 de ani, în căutarea celor mai bune soluții de supraviețuire a persoanelor reale ce vor ajunge, peste aproximativ un deceniu, acolo.

Avertizările de cod roșu, portocaliu și galben, actualizate. Ninsorile și viscolul nu se opresc

În ce condiții poți solicita urna mobilă la prezidențiale și ce documente sunt necesare? Termenul limită pentru depunerea cererii

Cercetări anterioare au încercat să răspundă la aceleași provocări. Un studiu din 2020 a determinat că 110 ar fi numărul necesar de oameni pentru a fi îndeplinite toate sarcinile ce vor asigura supraviețuirea într-o asemenea colonie, fără a se depăși capacitatea de muncă a acestora.

Pornind de la acea referință, actualul studiu a făcut presupuneri ceva mai diferite despre viața pe Planeta Roșie, inclusiv faptul că baza ar fi deja construită, iar hrana, aerul și apa pot fi produse la fața locului.

Ce au descoperit cercetătorii, cine ar trebui să nu facă parte din echipaj

În cadrul simulărilor, fiecare „rezident/agent marțian” virtual a primit trăsăturile câte unui tip de personalitate umană și au fost analizate activitățile de zi cu zi și interacțiunile cu ceilalți colegi.

„Fiecare agent a fost dotat cu aptitudinile asociate cu specificul unei anumite pregătiri profesionale, civile sau militare conform rezultatelor cercetării NASA despre comportamente, factori umani și comportamente”, a explicat echipa în articol.

„Acestea au fost analizate în cadrul unor circumstanțe, situații generalizabile, ținând cont ce se va cere de la membrii echipajului în cadrul unei misiuni marțiene de 30 de luni”.

De asemenea, fiecărui personaj i-au fost atribuite trăsături de personalitate diferite: agreabili, cu un spirit competitiv scăzut, sociabili, extrovertiți în interacțiunile umane, reactivi, care aveau o orientare competitivă interpersonală și erau fixați într-o rutină fixă și nevrotici, ultracompetitivi și agresivi, incapabili să facă față plictiselii și rutinei.

În plus, fiecare personaj avea un sistem prin care se putea decupla de la sistemele de menținere a vieții, fiind „omorât”.  Simulările au acoperit o perioadă de 28 de ani, folosindu-se numere diferite de „coloniști”, ce au variat între 10 și 170.

Rezultatele au produs o surpriză neașteptată pentru specialiști: rata foarte mare de decese în rândul nevroticilor.

„Observațiile primare au scos la lumină fenomenul de declin al populației de pe Marte. În timp ce membrii așezării aveau același risc de a fi loviți de lipsa resurselor în colonie, de accidente ori dezastre ale navei spațiale, „marțienii” cu personalitate nevrotică au murit într-o rată mult mai mare decât cei care aveau alt tip de personalitate.

Odată ce populația a atins un nivel suficient de scăzut al populației, colonia s-a stabilizat”, au mai explicat cercetătorii.

Echipa a notat și că personalitățile nevrotice sufereau în timpul vieții în colonie, iar aceasta a devenit mai performantă pe măsură ce tot mai puțini nevrotici au făcut parte din ea.

Chiar dacă interacțiunile umane simulate nu pot fi comparate, totuși, cu cele reale, rezultatele sunt importante pentru NASA atunci când va selecta oameni adevărați pentru viitoarele misiuni marțiene. Și, probabil, nu mulți nevrotici se vor găsi printre membrii echipajelor.