Cine obține bunurile după divorț, dacă acestea au fost cumpărate înainte de căsătorie: cum se face asta

Divorțul poate să fie o chestiune anevoioasă pentru ambii parteneri, dincolo de componenta emoțională implicată în ecuație.

De regulă, un divorț impune partaj, ceea ce poate să trezească nenumărate nemulțumiri de ambele părți. Trebuie să recunoaștem, cazurile în care cei doi soți se înțeleg asupra împărțirii bunurilor sunt destul de rare.

Așadar, ce se întâmplă cu bunurile după divorț, mai ales în contextul în care, să presupunem, ele au fost achiziționate înainte de căsătorie?

Metoda prin care Larisa Iorache nu s-a îngrășat aproape deloc în timpul sarcinii. Fosta gimnastă va lua o pauză mai mare decât se aștepta, după ce va naște EXCLUSIV

Spania, lovită din nou de inundații: Zeci de mașini au fost luate de ape în Girona. Ploile fac ravagii în continuare

Ce se întâmplă cu bunurile

Partajul dintre cei doi nu este obligatoriu, dar mulți aleg să-l facă, dacă nu găsesc un front comun de înțelegere. Acesta poate fi făcut pe loc sau ulterior, după divorț, informează avocatnet.ro.

„Foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia”, se arată în Codul Civil, potrivit sursei citate anterior.

Acesta se va realiza în condițiile în care înaintea divorțului exista regimul comunității de bunuri.

Mai mult, unele bunuri pot fi considerate personale, astfel că ele nu trebuie să treacă neaparat prin procesul de partaj, după cum urmează:

• bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;
• bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;
• indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;
• fructele bunurilor proprii.

Evident, ele pot fi incluse în partaj dacă soții se înțeleg de așa natură.

În plus, foarte important de știut este că există prezumția de contribuție egală la dobândirea bunurilor aflate în coproprietate. Însă se poate dovedi dacă a existat, sau nu, o contribuție egală.

Unde faci partajul, ce implică

Trebuie să știi că un partaj se poate rezolva la notar sau chiar în instanță, dacă situația devine una complicată.

Prima variantă este, evident, mai ieftină și preferabilă, însă implică bunăvoință din partea celor doi soți.

Dacă se ajunge în instanță, atunci costul crește considerabil, existând taxe suplimentare, conform Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

• stabilirea bunurilor supuse împărțelii – 3% din valoarea acestora;
• stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar;
• creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună – 3% din valoarea creanțelor a căror recunoaștere se solicită;
• cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia – 3% din valoarea masei partajabile;
• în cazul în care cererile anterioare sunt formulate în cadrul aceleiași acțiuni, acesta se taxează o singură dată, cu 5%.

În instanță, se poate rezolva „în natură”, în sensul în care bunurile efective sunt împărțite în funcție de decizia instanței, însă, în anumite cazuri, se poate ajunge la concluzia ca unul dintre soți să primească tot și/sau să plătească o sumă care reprezintă contravaloarea părții celuilalt.

Nu în ultimul rând, există inclusiv posibilitatea ca bunurile să fie supuse unei licitații, iar suma să fie împărțită între cei doi soți.

Revenind la subiectul inițial, pentru ca unul dintre soți să-și poată recupera bunurile de dinainte de căsătorie, trebuie să reușească să dovedească asta. Ajută foarte mult situației dacă respectivele bunuri au fost cumpărate pe numele altcuiva – părinții acestuia sunt o soluție.