Ce s-ar întâmpla cu lumea dacă oamenii ar dispărea? Scenariul apocaliptic la care ne e teamă tuturor să ne gândim

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi lumea dacă toți oamenii ar dispărea brusc? Ce s-ar întâmpla cu toate lucrurile noastre? Ce s-ar întâmpla cu casele, cu școlile, cu cartierele, cu orașele noastre?

Cine ar hrăni câinele? Cine ar tăia iarba? Deși este o temă comună în filme, emisiuni TV și cărți, sfârșitul umanității este încă un lucru ciudat la care să te gândești.

Carlton Basmajian, profesor asociat de planificare comunitară și regională și design urban, de la Iowa State University încearcă să își imagineze cum ar arăta lumea într-o astfel de situație.

Astfel, acesta spune că, în scenariul în care oamenii tocmai ar dispărea din toată lumea și ai putea să te întorci pe Pământ pentru a vedea ce s-a întâmplat un an mai târziu, primul lucru pe care l-ai observa nu ar fi cu ochii tăi. Ar fi cu urechile tale.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Lumea ar fi liniştită. Și ți-ai da seama cât de mult zgomot fac oamenii, în general. Clădirile noastre sunt zgomotoase. Mașinile noastre sunt zgomotoase. Cerul nostru este zgomotos. Tot acel zgomot s-ar opri imediat. Probabil ți-ar țiui urechile de atâta liniște.

Apoi, ai observa vremea. După un an fără oameni, cerul ar fi mai albastru, aerul mai limpede. Vântul și ploaia ar curăța suprafața Pământului. Toată ceața și tot și praful pe care le produc oamenii ar fi dispărut.

Imaginează-ți primul an, când casa ta ar sta nelocuită de nimeni. Intră în casă – și speră că nu ți-e sete, pentru că nu ar fi apă la robinete. Sistemele de apă necesită pompare constantă. Dacă nu este nimeni la distribuția publică de apă pentru a gestiona mașinile care pompează apă, atunci nu există apă. Dar apa care era în țevi atunci când toată lumea dispăruse va fi acolo și când va veni prima iarnă – așa că aerul rece îngheață apa din țevi și le sparge.

De asemenea, nu ar exista electricitate. Centralele ar înceta să funcționeze, pentru că nimeni nu le-ar monitoriza și nu le-ar menține aprovizionarea cu combustibil. Deci casa ta ar fi întunecată, fără lumini, televizor, telefoane sau computere.

Casa ta ar fi plină de praf. De fapt, este praf în aer tot timpul, dar nu-l observăm, deoarece sistemele noastre de aer condiționat și încălzitoarele suflă aer în jur. Și pe măsură ce te deplasezi prin camerele din casă, ții și praful în mișcare. Dar odată ce totul se oprește, aerul din interiorul casei tale va fi nemișcat și praful s-ar așeza peste tot.

Evident, iarba din curtea ta ar crește – și ar crește și crește, până când va deveni atât de lungă, încât ar înceta să crească. Ar apărea noi buruieni și ar fi peste tot. O mulțime de plante pe care nu le-ai mai văzut până acum ar prinde rădăcini în curtea ta. De fiecare dată când dintr-un copac cade o sămânță, un mic copăcel poate crește. Nimeni nu ar fi acolo să-l scoată sau să-l taie.

Vei observa mult mai multe insecte care bâzâie în jur. Desigur, oamenii tind să facă tot ce le stă în putință pentru a scăpa de insecte. Pulverizează aerul și pământul cu spray de insecte, îndepărtează habitatul insectelor, pun plase la ferestre. Și dacă asta nu funcționează, le omoară. Fără ca oamenii să facă toate aceste lucruri, insectele ar reveni. Ar avea din nou frâu liber să zboare peste tot.

În cartierul tău, creaturi ar rătăci prin jur nedumerite. În primul rând, cele mici: șoareci, marmote, ratoni, vulpi și castori. Aceștia din urmă s-ar putea să te surprindă, dar America de Nord a fost cândva bogată în castori. Mai târziu, aveau să vină animale mai mari – căprioare, coioți și ocazional, urși. Nu în primul an, poate, dar în cele din urmă.

Fără lumini electrice, ritmul lumii naturale ar reveni. Singura lumină ar fi de la Soare, Lună și stele. Creaturile de noapte s-ar simți bine că și-au recuperat cerul întunecat.

Mai mult, incendiile ar avea loc frecvent. Un fulger ar putea lovi un copac sau un câmp și ar putea da foc tufișelor sau ar trăzni casele și clădirile. Fără oameni care să stingă focul, acele incendii ar continua până s-ar stinge singure.

După doar un an, lucrurile din beton – drumuri, autostrăzi, poduri și clădiri – ar arăta cam la fel. Întoarce-te, să zicem, un deceniu mai târziu, și ar fi apărut crăpături în ele, cu plante mici care ies prin ele. Acest lucru se întâmplă deoarece Pământul se mișcă constant. Odată cu această mișcare vine presiunea, iar cu această presiune, vin crăpăturile. În cele din urmă, drumurile ar crăpa atât de mult, încât ar arăta ca sticla spartă și chiar și copaci ar crește prin ele.

În plus, podurile cu picioare metalice ar rugini încet. Grinzile și șuruburile care țin podurile sus ar rugini și ele. Dar podurile mari de beton, și autostrăzile interstatale, tot din beton, ar dura secole. De asemenea, barajele și digurile pe care oamenii le-au construit pe râurile lumii s-ar eroda. Fermele ar reveni la natură. Plantele pe care le mâncăm ar începe să dispară. Nu ar mai fi, spre exemplu, porumb sau cartofi sau roșii.

Animalele de fermă ar fi o pradă ușoară pentru urși, coioți, lupi și pantere. Și animalele de companie? Pisicile ar deveni sălbatice, deși multe ar fi prada animalelor mai mari. Nici cei mai mulți câini nu ar supraviețui.

Peste o mie de ani, lumea pe care ți-o amintești ar fi încă vag de recunoscut. Unele lucruri ar rămâne; ar depinde de materialele din care au fost făcute, de clima în care se află și de noroc.

O clădire de apartamente aici, un cinematograf acolo sau un mall care se prăbușește ar sta ca monumente ale unei civilizații pierdute. Imperiul Roman s-a prăbușit cu mai bine de 1.500 de ani în urmă, dar putem vedea unele rămășițe chiar și astăzi.

Dacă nimic altceva, dispariția bruscă a oamenilor din lume ar dezvălui ceva despre felul în care am tratat Pământul. De asemenea, ne-ar arăta că lumea pe care o avem astăzi nu poate supraviețui fără noi și că nu putem supraviețui dacă nu ne pasă de ea.

Pentru ca asta să funcționeze, civilizația – ca orice altceva – necesită întreținere constantă.