Ce este fenomenul Baader-Meinhof, de fapt. Așa se explică de ce ți se pare că vezi mai des anumite lucruri, de ce este o iluzie

Poate că ți s-a întâmplat să afli despre un lucru nou – un produs nou, o anumită frază ori alt gen de informație – iar apoi să observi că acea noutate o regăsești, brusc, foarte des în jurul tău? Nu te îngrijora, pentru că doar experimentezi un lucru frecvent, de fapt, denumit de psihologi fenomenul Baader-Meinhof sau iluzie de frecvență.

Ce este fenomenul Baader-Meinhof, de fapt

Deși, de regulă, acest tip de fenomene sunt numite după persoanele ce le-au descoperit, acesta a fost botezat cu denumirea organizației teroriste de extremă stânga, Baader-Meinhof, din Germania de Vest, responsabilă timp de câteva decenii, începând cu 1969, de mai multe atentate și asasinate.

Ce a justificat această neobișnuită asociere? Nu cea la care poate vă gândeați deja. În 1994, americanul Terry Mullen a trimis o scrisoare unui ziar din Minnesota, în care explica că a discutat cu un prieten despre respectiva organizație teroristă.

Deși nu auzise până atunci de Baader-Meinhof, începând de a doua zi, prietenul său a început să se „lovească” frecvent de informații despre aceasta, găsind zilnic articole despre organizație. Practic, din acel moment, prietenul lui Mullen a început să vadă peste tot asocieri cu gruparea teroristă despre care abia aflase.

După un timp, o mulțime de scrisori au fost trimise la redacția ziarului, în care oamenii și-au împărtășit gândurile pe această temă, prezentând diverse teorii. Ca urmare a popularității lor în această problemă, Baader-Meinhof au devenit, într-un fel, autorii acestui fenomen, de aceea acesta a primit numele organizației de tristă amintire.

Așa se explică de ce ți se pare că vezi mai des anumite lucruri, de ce este o iluzie

Dar este posibil să ți se fi întâmplat chiar ție să ai senzația că, atunci când te uiți la ceas, vezi foarte des ora 11:11. Mai frecvent decât orice altă oră, deși 11:11 nu apare decât de două ori pe zi, ca toate celelalte, dacă ai ceasul setat pe AM și PM.

De fapt, probabil că nu o vezi mai des, dar te confrunți cu o prejudecată cognitivă. Dacă cineva își spune că sunt mai multe șanse să vezi 11:11 decât celelalte ore, în mod ciudat aparent, vei avea senzația că chiar vezi acea oră mult mai des decât altele, atunci când te uiți la ceas.

Nici oamenii de știință nu sunt imuni la acest tip de prejudecată. Lingvistul Thomas Grano a numit fenomenul „prejudecată de frecvență”, într-o postare din 2005 făcută pe blogul său.

„Aici, la Stanford, avem un grup ce lucrează la folosirea inovativă a acestor prejudecăți, mai ales a celor legate de citate, ca în titlul cântecului „I’m like „yeah” and she’s all „no””, a scris Grano pe blog.

El a explicat că grupul respectiv crede că folosirea acestei exprimări este larg răspândită, mai ales în rândul femeilor tinere din California.

„Studenții care lucrează la proiect au raportat că au prieteni ce folosesc acea expresie „tot timpul”. Dar, de fapt, când conversațiile cu aceștia au devenit mai lungi și au fost înregistrate, transcrise, apoi s-a analizat repetabilitatea expresiei citate, frecvența folosirii acesteia era, de fapt, foarte scăzută.

Deși există mai multe interpretări pentru acest lucru, tindem să credem că este vorba de o iluzie a frecvenței”, a adăugat Grano.

Un alt exemplu, ceva mai hilar, este așa-numitul „Fenomen Mariko Aoki” în care simți nevoia, brusc, de a merge la toaletă atunci când intri într-o librărie.

Chiar dacă și în acest caz există mai multe explicații, una este că după ce Mariko Aoki a scris despre experiența sa referitoare la ivirea nevoii fiziologice când intra într-o librărie, și alți oameni, ce au aflat despre asta, au început să prezinte același sindrom, dar neluând în considerare celelalte situații asemănătoare în care nu au simțit acea necesitate fiziologică.

Altfel, spus, doar ni se pare că vedem, că ne „lovim” mai des de un anumit fenomen, de o anumită informație, când, de fapt, este vorba doar de „iluzia frecvenței” apariției acestora.