Cartea Morților de la egipteni avea o semnificație specială: povestea fascinantă a ”hărții pentru viața de apoi”

Ca multe alte culturi străvechi, egiptenii antici avea un sistem bogat de credințe și ritualuri legate de viața de apoi și priveau moartea doar ca începutul unei lungi și anevoioase călătorii către tărâmul nemuririi și al zeilor. Presărat cu obstacole de tot felul, drumul către Paradisul egiptean era unul perfid. De aceea, vechii egipteni se bazau pe „Cartea Morților”, un adevărat ghid ce-i ajuta să „navigheze” cu succes până la ținta mult dorită.

Cartea Morților de la egipteni avea o semnificație specială

Viața de după moartea fizică i-a pasionat în cea mai mare măsură pe egiptenii antici. Cum ei credeau cu tărie în tărâmul de apoi al vieții veșnice, se pregăteau din timp pentru întâlnirea cu Osiris, zeul morții și al renașterii.

Dar drumul până acolo era presărat, conform credinței lor, cu nenumărate pericole, capcane, ființe malefice, demonice, ce ar fi încercat să îi abată din drumul lor către ceea ce am numi Paradis.

Pentru a reuși să depășească toate aceste obstacole, egiptenii se bazau pe „Cartea morților”. Acesta este numele modern dat unei serii de texte egiptene antice despre care egiptenii credeau că îi va ajuta pe cei morți să „navigheze” în lumea de dincolo. Copii ale acestor texte erau uneori îngropate împreună cu persoanele decedate.

Imagini sfâșietoare după înmormântarea Andreei, fiica lui Igor Cuciuc. Ce a apărut la locul de veci

Trei cuvinte din limba română pe care aproape nimeni nu le mai folosește. Le auzi foarte rar

Obiecte personale ale celui trecut în neființă, precum și hrană, bijuterii şi tot ceea ce iubea acesta în viaţa de pe pământ erau îngropate odată cu el. Astfel, cel decedat putea înfrunta obstacolele din călătoria pe care avea să o facă către lumea de dincolo.

„Cartea morților” erau, de obicei, copiate pe suluri lungi de papirus  – cel mai mare descoperit având 30 de metri lungime – și depuse în înmormântările din Regatul Nou, aproximativ 1550 î.Hr. – 1070 î.Hr.

Povestea fascinantă a ”hărții pentru viața de apoi”

„Cartea morților” a devenit populară în timpul Noului Regat, dar a derivat din „Textele sicriului” – numite astfel deoarece erau adesea scrise pe sicrie – și din „Textele piramidelor” care erau inscripționate pe pereții piramidelor.

„Textele de sicriu” au fost populare în timpul Regatului Mijlociu (aproximativ din 2030 î.Hr. până în 1640 î.Hr.), în timp ce „Textele piramidelor” au apărut pentru prima dată în timpul celei de-a cincea dinastii a Vechiului Regat (aproximativ din 2465 î.Hr. până în 2323 î.Hr.).

Nu a existat o carte standard găsită în fiecare mormânt. În schimb, fiecare exemplar conținea vrăji diferite.

„Nicio astfel de „carte” nu conține toate vrăjile cunoscute”, a scris Peter Dorman, profesor emerit de egiptologie la Universitatea din Chicago, într-un articol publicat în cartea „Book of the Dead: Becoming God in Ancient Egypt”, menționând că „niciun pergament din „Cartea Morților” nu este identic cu altul”.

Aceste texte „îi pregăteau pe egipteni pentru viața de după moarte și aveau puterea de a pregăti toate părțile corpului pentru călătoria spirituală”, a scris Barry Kemp, profesor emerit de egiptologie la Universitatea din Cambridge, în cartea sa „How to Read the Egyptian Book of the Dead.

„Cartea Morților, prin intermediul vrăjilor sale, conferea posesorului puterea de a naviga cu succes – pentru eternitate – prin diferitele tărâmuri ale lumii subterane”, a scris Kemp.

Multe dintre vrăjile din „Cartea Morților” aveau rolul de a-i pregăti pe decedați cu fraze-cheie ce trebuiau recitate pentru a depăși pericolele ce le-ar fi întâlnit în timpul călătoriei de după moarte, scrie iflscience.com. Altele conțineau răspunsuri la multele întrebări pe care zeii urmau să le pună decedaților, pe măsură ce înaintau pe drumul lor.

Cei care reușeau să ajungă la Osiris li se cerea să spună numele tuturor celor 42 de zei care judecau sufletele celor morți. Apoi, ei erau obligați să recite o așa-numită „mărturisire negativă” – asemănătoare spovedaniei creștine – în care arătau dacă au făcut în timpul vieții pe Pământ unul dintre cele 42 de păcate capitale, de la hoție, până la crimă.

Din fericire pentru decedați, toate informațiile de care aveau nevoie erau trecute în „Cartea Morților”, așa că nu puteau decât să fie încrezători că,, în ciuda tuturor obstacolelor, vor avea parte de viața eternă, alături de zei.

.