Care este cea mai veche civilizație ce încă există: Opinia istoricilor, pe ce se bazează
Istoria este martora multor civilizații care s-au dezvoltat și au apus. Unele au durat doar câteva decenii. în vreme ce altele durează încă, de secole. Istoricii moderni nu cad de acord asupra criteriilor principale care ar stabili care este cea mai veche civilizație.
Care este cea mai veche civilizație ce încă există
Multe dintre vechile civilizații ale lumii s-au pierdut în negura istoriei, în ciuda faptului că, la un moment dat, acele state și popoare dominau o bună parte a lumii cunoscute pe atunci.
Însă există și excepții, unele dintre cele mai „bătrâne” civilizații rezistând până în ziua de astăzi.
Dar problema celei mai vechi civilizații care încă există a împărțit istoricii în tabere diferite. Și, asta, din cauza răspunsurilor diferite pe care aceștia le au la anumite întrebări legate de criteriile stabilirii vechimii unei civilizații.
De exemplu: cum stabilim când începe și când încetează să existe o civilizație? Având în vedere faptul că multe civilizații vechi au avut și perioade când au fost conduse de puteri străine, le putem considera entități care au durat, sau altceva? Un criteriu ar fi dovezile de dăinuire peste timp a culturii și tradițiilor.
Însă, oricum ar fi să judecăm aceste lucruri, există câteva civilizații ce „respiră” și în lumea de astăzi, ce pot concura cu ușurință la titlul de cea mai veche de pe glob, la ora actuală, conform IFLScience.
Opinia istoricilor, pe ce se bazează
Următoarele exemple sunt considerate a fi cele mai vechi culturi din istorie, dar o analiză mai atentă a naturii lor va arăta de ce denumirea de „civilizație” nu este ușor de aplicat.
China Antică și „mai puțin antică”
Nu lipsite de temei sunt opiniile celor care consideră că cea mai veche civilizație, încă existentă, este cea chineză. Înainte de toate, China are cea mai veche scriere din lume.
Se estimează că limba chineză se folosește de circa 6000 de ani dar, fapt uimitor, există caractere folosite astăzi care sunt prezente și pe artefacte de acum 3000 de ani, pe oase folosite în divinație (ghicit), de pildă. Nicio altă cultură nu se poate lăuda cu o asemenea continuitate.
Dar putem compara China modernă cu predecesorul său antic și le putem considera una și aceeași civilizație? Dacă da, atunci China poate fi privită ca o civilizație cu o vechime de peste 5000 de ani. Așa susține un studiu făcut, timp de un deceniu, de Administrația Chineză de Stat a Moștenirii Culturale. Dar nu toți istoricii sunt de acord.
În primul rând, acest studiu poate fi unul comandat politic, care să legitimeze structura Chinei contemporane.
În al doilea rând, întreaga regiune este atât de vastă și alcătuită din drupuri etnice diferite, încât este greu să le considerăm un popor omogen, cu aceeași cultură și aceleași tradiții.
Egiptul Antic
Un alt candidat la titlul de „cea mai veche civilizație încă în viață” poate fi Egiptul. Dar, și în acest caz, este greu de deliberat.
În antichitate, Egiptul a fost un imperiu vast, unificat în jurul anului 3100 î.Hr. și a dăinuit până în 332 î.Hr., când a fost cucerit de macedoneni. În ciuda acestei cuceriri, limba a rămas aceeași și hieroglifele au continuat să fie folosite până în secolul 5, d. Hr., la 3.500 de ani după ce au apărut.
Alții s-ar putea raporta la religia egiptenilor ca la un reper al longevității. Dar și aceasta s-a schimbat de-a lungul timpului, odată cu oamenii care au practicat-o, până a fost, în cele din urmă, înlocuită de creștinism, în primul secol d. Hr.
Mesopotamia
Regiunea dintre Tigru și Eufrat este considerată a fi leagănul civilizației. Cuvântul „Mesopotamia” vine din greaca veche, însemnând „pământul dintre râuri”. Această zonă a fost cea în care s-au înregistrat progrese importante în istoria timpurie a omenirii, printre care: inventarea roții, a bărcii, a harților, a scrisului, a matematicii.
Populațiile s-au stabilit în această regiune în Paleolitic și au beneficiat de solul fertil, datorat inundațiilor. Acum circa 12.000 de ani, oamenii din această zonă au început să lucreze pământul și au produs „revoluția agricolă”, apoi, acum 5.000 sau 6.000 de ani, revoluția urbană, când mai multe sate au alcătuit orașe.
Primul oraș, datând din aprox. 3200 î.Hr., a fost Iruk și se crede că a fost creația sumerienilor, cărora li se atribuie și prima limbă scrisă.
Istoria Mesopotamiei este una complicată, cu succesiuni de conducători și dinastii. S-au succedat, pe rând, Imperiul Akkadian, cel Guitoan, Ur-Namma, Imperiul Babilonian, Imperiun Asirian și Imperiul Persan. În 332 î.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit regiunea care, după moartea scestuia, a devenit parte a Imperiului Grec Seleucid.
La o privire de ansamblu, Mesopotamia ar putea fi percepută ca având o istorie la fel de îndelungată ca cea a Egiptului Antic. Dar, în egală masură, este greu de stabilit dacă aceasta reprezintă o perioadă de continuitate sau un șir de schimbări și culturi diferite.