Batjocorită, umilită și izgonită în Siberia timp de 20 de ani: cumplitul destin al Aniței Nandriș Cudlea, eroina din Bucovina

Anul acesta se împlinesc 82 de ani de la deportarea Aniței Nandriș Cudlea, o bucovineancă care a avut tăria de caracter necesară pentru a rezistă în condiții inumane în Siberia, apărându-și cu orice suflare credințele și idealurile care o defineau ca om.

În luna iunie a 1940, în urma tratatului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei a ieșit de sub administrație românească, oamenii de acolo văzându-se brusc nevoiți să se învețe sub bocancul rusesc.

Așa avea să înceapă o perioada îngrozitoare pentru mai bine de 13.000 de suflete, români deportați de bolșevici în Siberia. Au fost săltați din case, în timpul nopții, cu hainele de pe ei și nimic mai mult, ca mai apoi să fie trimiși în trenul groazei, direct către lagăr.

Anița Nandriș Cudlea – adolescență

Deportarea Aniței Nandriș Cudlea

În noaptea zilei de 13 iunie 1941, Anița Nandriș Cudlea a fost ridicată direct din casă, împreună cu cei trei copii minori ai acesteia, pentru a fi deportată în Siberia.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Împreună cu aceasta au fost luați și alți săteni care au ajuns să aibă o soartă similară, dacă nu chiar mai îngrozitoare cu a femeii.

A fost înghesuită într-un vagon de vite, iar în urma ei a rămas o mamă bolnavă pe care nu avea să o mai vadă niciodată, după aceea.

„Când a început să scoată lumia din casă, să o încarce pe mașini, s-a început un zgomot prin sat, de îți paria că e sfârșitul lumii. Glasuri de femei bocind, cum bocesc în urmă mortului, copii răcnind, felurite glasuri, care la piept micuți, care mai mărișori.

Vitele prin grajduri ragiau, parcă presimtiau că rămân fără stăpân, cănii în legatoare urlau. O mare groază și frică a fost noaptea acia”, se arată în monologul dramatic cu același nume, interpretat de actrița Amalia Ciolan, pe scena Teatrului Național I L Caragiale din București.

Imediat ce a ajuns în Siberia, Anița a fost supusă, timp de aproape două decenii, la muncă silnică pentru bolșevici, singura sa grijă fiind să-și păzească cei trei copii cu care fusese deportată.

Anița Nandriș Cudlea

Întoarcerea acasă și memoriile

În anul 1959, Aniței Nandriș Cudlea i se dă voie să se întoarcă acasă, împreună cu cei trei copii, iar la doi ani distanță, în data de 13 iunie 1961, adică după exact 20 de ani de suferință, își primește înapoi casa pe care o ridicase împreună cu soțul său, cu mare greutate.

La sfatul fratelui său, aceasta începe să scrie ce a pătimit în Siberia. Cartea a fost publicată abia în anul 1991, de vreme ce regimul comunist nu ar fi putut să permită vreodată unui asemenea volum să iasă pe piață.

Cartea reprezintă o mărturie dureroasă privind prezența românească în Arhipelagul Gulag. În anul 1992, cartea acesteia a fost distinsă de Academia Română cu premiul Lucian Blaga.

„În această sălbăticie a Siberiei a luptat pentru supraviețuire 20 de ani. Această extraordinară mamă și-a ocrotit copiii cu prețul vieții, dovedind o putere de sacrificiu și o rezistență morală de excepție”, spunea Gheorghe Nandriș.

„Aciasta dragoste și iubire de familie ni-a dat putere în toate greutățile și am putut rezista și ni-am salvat viața”, scria, de asemenea, Anița, în lucrarea da.

„Cartea este o revelație și s-ar cere primită ca atare. După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară. Cartea această, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merită să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine”, nota, la rândul ei, Monica Lovinescu.