Bacalaureatul în Epoca de Aur: cum primeau unii elevi diplome de BAC, cadou de la tovarăși

Elevii din clasa a XII-a se află, în prezent, în perioada susținerii examenului de Bacalaureat, o etapă importantă în parcursul școlar al fiecăruia.

Totuși, această evaluare a suferit schimbări radicale de-a lungul timpului, fiind influențată de contextul politic din diferite perioade istorice.

În perioada interbelică, spre exemplu, accentul era pus pe calitatea examenului, iar obținerea diplomei de absolvire era o recunoaștere a performanțelor academice. Parțial, acest lucru s-a păstrat și astăzi, deși au existat și excepții în trecut.

Nicolae Ceaușescu, mândru deținător de diplomă de Bacalaureat

Examenul de maturitate, de la începuturi

„Examenul de maturitate”, cunoscut astăzi sub denumirea de Bacalaureat, a fost introdus în România în anul 1925, prin eforturile doctorului chirurg Constantin Anghelescu, care, în calitate de ministru al Instrucțiunii (Ministerul Educației, în zilele noastre), a implementat această nouă formă de examinare pentru elevii de liceu aflați în anul terminal.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Termenul de „bac”, o prescurtare modernă pentru Bacalaureat, își are originile în Franța, unde a fost introdus în școli la data de 17 martie 1801, printr-un decret emis de Napoleon Bonaparte.

Constantin Anghelescu, născut la 12 iunie 1869 într-o familie de negustori a urmat cursurile școlii primare Obedeanu și, mai apoi, a mers la liceul Carol I.

După finalizarea liceului, a decis să-și continue studiile universitare în Franța, la Paris, iar la întoarcerea în țară și-a descoperit pasiunea pentru politică. A fost ales deputat de Buzău și ulterior a devenit președintele Partidului Național, pe județul menționat anterior.

După o perioadă fluctuantă în viața politică, Constantin Anghelescu a fost numit ministru al Instrucțiunii Publice. A abordat cu seriozitate această poziție și, profitând de educația sa obținută în Franța, a introdus în sistemul de învățământ românesc o nouă modalitate de examinare pentru elevii de liceu: examenul de maturitate.

În acea perioadă, Bacalaureatul se desfășura în două sesiuni distincte: vara (25 iunie – 10 iulie) și toamna (15 – 30 septembrie).

Această nouă abordare a finalizării liceului a generat temeri atât în rândul profesorilor, cât și al elevilor. Primul examen de maturitate susținut în România a avut rezultate modeste, doar 15 din cei 30 de elevi înregistrați reușind să treacă.

Odată cu trecerea anilor, rata de absolvire a crescut, ajungând de la 48%, în 1925, la 70%, în 1933.

Cum arăta Bacalaureatul în perioada comunistă

În perioada comunistă din România, Bacalaureatul a suferit modificări semnificative. Profesorii au renunțat treptat la severitatea cu care evaluau examenele, începând cu anul 1945, odată cu instaurarea regimului comunist.

Accentul s-a mutat de la calitatea învățământului la cantitate, cu scopul de a atrage un număr cât mai mare de elevi la liceu și de a obține o promovabilitate ridicată la examen.

Acest lucru a fost considerat un indicator al performanței regimului comunist, atât în comparație cu Occidentul „burghez”, cât și cu celelalte țări din blocul sovietic.

Această strategie a avut succes, iar numărul de elevi înscriși în învățământul liceal a crescut semnificativ.

Dacă în 1939 existau 7.716 de elevi la liceu, a ajuns în 1980 la nu mai puțin de 673.086 de elevi.

Cu toate acestea, calitatea educației a început să conteze din ce în ce mai puțin. Odată cu venirea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea României socialiste, unii candidați erau ajutați să promoveze sau primeau diploma cadou, cu acordul partidului.

Un exemplu, în acest sens, este chiar Nicolae Ceaușescu, despre care circula vorba că Școala Medie Nr. 10, cunoscută și ca Școala Centrală, i-ar fi oferit diploma de absolvire cadou.

Același lucru s-ar fi întâmplat și cu licența în economie a fostului dictator, obținută printr-o simplă parafă a rectorului Institutului de Științe Economice Lenin. Aceste practici au subminat încrederea în valoarea și integritatea Bacalaureatului în perioada comunistă.