Albert Einstein, Oppenheimer și bombele atomice: Adevărul din spatele relației lor. „Acum am devenit Moartea, distrugătorul de lumi”

Un personaj greu de ratat în trailerul filmului Oppenheimer este Albert Einstein, fizicianul teoretician cu părul vâlvoi, care a schimbat paradigmele și care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Apariția lui Einstein în film nu este doar o poveste fantezistă de la Hollywood.

Legătura dintre Albert Einstein și Oppenheimer

Deși Oppenheimer și Einstein nu au lucrat niciodată împreună în mod direct la vreun proiect, cei doi oameni de știință și-au intersectat drumurile de-a lungul vieții. Există dovezi solide că cei doi au dezvoltat o prietenie puternică spre sfârșitul vieții lui Einstein, în anii 1950 – și poate chiar au împărtășit gânduri despre monstrul atomic la crearea căruia au contribuit.

Cel mai recent film al lui Christopher Nolan va spune povestea lui J. Robert Oppenheimer, directorul Laboratorului Los Alamos în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a devenit cunoscut drept „părintele bombei atomice” pentru rolul său principal în Proiectul Manhattan, efortul SUA de a fabrica prima bombă atomică.

Einstein nu a fost niciodată implicat direct în Proiectul Manhattan. Ecuația sa emblematică E=mc2 explică – printre multe alte lucruri – energia eliberată de o bombă atomică, însă legătura sa cu crearea fizică a bombei atomice este adesea neînțeleasă.

În 1938, o mică echipă de oameni de știință din Germania a reușit să scindeze un atom de uraniu, dezvăluind noul proces nuclear de „fisiune”, care era capabil să creeze o cantitate incredibilă de energie.

Îngrijorat de această evoluție, Einstein a semnat o scrisoare scrisă de fizicianul Leo Szilard în 1939, care avertiza asupra faptului că Germania nazistă avea potențialul de a dezvolta „bombe extrem de puternice de un nou tip” și sugera ca SUA să înceapă propriul program nuclear.

„Vai de mine!”. Regretul lui Einstein

Scrisoarea a fost trimisă președintelui Franklin D. Roosevelt, care a lansat în cele din urmă Proiectul Manhattan în 1942. Având în vedere această legătură, The New York Times a catalogat scrisoarea lui Einstein din 1939 drept forța care „a lansat bomba atomică și era atomică”.

Germanii nu au fost aproape de a dezvolta o armă nucleară viabilă, în ciuda descoperirii fisiunii. În schimb, SUA au reușit în eforturile lor de a construi bomba – cu o hotărâre devastatoare. Când a auzit vestea că bomba atomică a fost aruncată asupra Hiroshimei, se spune că Einstein ar fi comentat:

„Vai de mine!”.

După război, Einstein a mai sugerat că regretă că a semnat infama scrisoare, spunând:

„Dacă aș fi știut că germanii nu vor reuși să dezvolte o bombă atomică, nu aș fi făcut nimic”.

În ultimii săi ani de viață, Einstein a continuat să condamne cu fermitate armele nucleare. Cu doar câteva luni înainte de moartea sa, în 1955, a fost chemat de filosoful britanic Bertrand Russell să semneze Manifestul Russell-Einstein, care avertiza asupra amenințării existențiale pe care o reprezintă pentru omenire propriile arme de distrugere în masă.

„Facem apel, ca ființe umane, la ființe umane: Amintiți-vă de umanitatea voastră și uitați de restul. Dacă puteți face acest lucru, calea este deschisă către un nou Paradis; dacă nu puteți, aveți în față riscul morții universale”, se conchidea acesta.

Putem doar ghici despre ce au discutat Einstein și Oppenheimer în perioada postbelică a relației lor, dar angoasa erei atomice trebuie să fi reprezentat elefantul din cameră.

În 1966, la unsprezece ani de la moartea lui Einstein, Oppenheimer a ținut o conferință intitulată On Albert Einstein la Casa UNESCO din Paris. În anul următor, cuvintele sale au fost publicate în The New York Review, scrie iflscience.

În cadrul discursului, el explică faptul că îl cunoștea pe Einstein de „două sau trei decenii” și că au devenit „un fel de prieteni” în ultimul deceniu al vieții sale.

„Einstein este adesea învinuit, lăudat sau creditat cu aceste bombe mizerabile. După părerea mea, nu este adevărat”, a spus Oppenheimer.

„Rolul său a fost acela de a crea o revoluție intelectuală și de a descoperi, mai mult decât orice om de știință din epoca noastră, cât de profunde au fost erorile făcute de oamenii dinaintea lor.

I-a scris o scrisoare lui Roosevelt despre energia atomică. Cred că în parte a fost vorba de agonia lui față de răul naziștilor, în parte de faptul că nu dorea să facă rău nimănui în niciun fel; dar ar trebui să raportez că acea scrisoare a avut un efect foarte mic și că Einstein însuși nu răspunde cu adevărat pentru tot ceea ce a urmat mai târziu. Cred că el însuși a înțeles acest lucru”, a adăugat el.

Robert Oppenheimer este adesea plasat alături de Albert Einstein ca fiind cel mai faimos fizician al secolului XX.

El va rămâne pentru totdeauna „părintele bombei atomice” după ce prima armă nucleară a fost testată cu succes la 16 iulie 1945 în deșertul New Mexican. Evenimentul i-a adus în minte cuvintele dintr-o scriptură hindusă: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul de lumi”.

Relația lui Eistein cu Oppenheimer – aceeași viziune asupra bombelor nucleare

Ca și Einstein, Oppenheimer era cunoscut pentru viziunea sa fracturată asupra așa-numitelor „bombe mizerabile”.

În noiembrie 1945, la doar trei luni după ce bomba a fost lansată asupra Hiroshimei, punând capăt efectiv celui de-al Doilea Război Mondial în Pacific, el a demisionat din laboratorul Los Alamos.

În discursul său de adio, nu și-a cerut scuze în mod explicit pentru crearea bombei nucleare, considerând-o, în schimb, o parte inevitabilă a destrămării universului de către umanitate și a stăpânirii noastre asupra lumii naturale.

Cu toate acestea, a știut în mod clar care este miza dacă bomba nucleară ar cădea în mâini greșite. Se pare că mai târziu a remarcat:

„Dacă bombele atomice vor fi adăugate ca noi arme în arsenalele unei lumi războinice sau în arsenalele națiunilor care se pregătesc de război, atunci va veni vremea când omenirea va blestema numele Los Alamos și Hiroshima”.

Filmul lui Oppenheimer va fi lansat în SUA și Marea Britanie pe 21 iulie 2023. Nu este clar ce rol va juca Einstein în poveste, așa că speculațiile sunt inutile, însă este clar ce au avut în comun aceste două mari nume.

Amândoi erau creiere strălucite cu un simț acut al umanității. Cu toate acestea, ei erau perfect conștienți de faptul că tocmai cunoștințele pe care le împărtășeau lumii aveau puterea de a crea monștri.