Astăzi, puțini sunt cei care mai știu cine a fost Cella Delavrancea și de ce este ea relevantă pentru arta românească, iar acest lucru este cât se poate de trist, în context, însă nu neaparat rar.
A influențat iremediabil muzica, printr-un stil aparte, însă, în jurul artistei s-au născut inclusiv o sumedenie de „legende urbane”, care mai de care mai greu de crezut.
„Închipuie-ți, dragă, că eu am sărit de 70 de ani, iar ea n-are nici 35! Sper să nu pățesc și eu ca bătrânul Caragiale cu Cella Delavrancea și să crăp de boala lui Calache, he-he!”, spunea, la un moment dat, Alexandru Piru, profesor de Filologie, potrivit comentator.ro.
Maria Cella Delavrancea-Lahovary, pe numele său complet, s-a născut în data de 15 decembrie 1887 și s-a remarcat, de-a lungul carierei sale, ca fiind pianistă, profesoară, dar și scriitoare, cel din urmă talent moștenindu-l, pesemne, de la tatăl său, ilustrul scriitor Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Mai mult, aceasta a fost sora Henrietei Delavrancea, arhitectă extrem de apreciată în acele timpuri, dar și a lui Bebs Delavrancea, membră a cenaclului Eugen Lovinescu.
A fost o prietenă apropiată a reginei Maria a României, ceea ce i-a deschis, evident, noi porți în societate, dacă mai era nevoie de așa ceva. Din punct de vedere sentimental, Cella Delavrancea a avut, de asemenea, o viață destul de plină.
În timpul Primului Război Mondial, ea a fost căsătorită cu Viorel Virgil Tilea. Imediat după divorțul de acesta, s-a căsătorit cu Aristide Blank. Nici această căsătorie nu a fost sortită să dureze, astfel că Delavrancea și-a legat destinul și pentru o a treia oară, de data aceasta căsătorindu-se cu Philippe Lahovary, cel căruia a ales să-i păstreze numele.
A studiat pianul, ca mai apoi să urmeze cursurile Conservatorului din București, dar și un stagiu de perfecționare în Paris.
În calitate de pianistă, ea a concertat pe nenumărate scene din Europa, de multe ori aflându-se chiar în duet cu marele George Enescu. În paralel, avea să-și facă debutul literar în revista deținută de Tudor Arghezi.
În timp, au fost publicate mai multe volume, printre care „Vraja” (1946), „O vară ciudată” (1975), „Arpegii în ton major” (1970), „Scrieri” (1982), Mozaic în timp” (1975), Scrisori către Filip Lahovari” (1998), „Trepte muzicale” (1984), dar și „Dintr-un secol de viață” (1987, an în care a împlinit 100 de ani).
În copilărie, destinul familiei Cellei Delavrancea părea să meargă mână în mână cu cel al familiei lui Ion Luca Caragiale. A crescut alături de fiii lui „Nenea Iancu”, iar acesta avea s-o menționeze în nenumărate rânduri în cărțile sale memorialistice.
„Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta”, scria Ion Luca Caragiale, în publicația Universul, în data de 4 mai 1909.
Fără niciun dubiu, Cella Delavrancea a fost un personaj aparte, iar asta din mai multe puncte de vedere.
Ea a fost primul artist român care a participat la propriul centenar, în anul 1987, unde a cântat alături de pianistul Dan Grigore.
Mai mult, dincolo de ceea ce a lăsat în urma sa, din punct de vedere cultural, Cella Delavrancea este adesea amintită și din perspectiva detaliilor „picante” ce au făcut obiectul vieții sale personale.
Multă vreme, a fost asociată cu relația pe care a avut-o cu Nae Ionescu, filosof, logician, jurnalist și profund antisemit.
Mai mult, așa cum menționam anterior, Cella Delavrancea s-a aflat într-o relație de apropiere extremă cu Ion Luca Caragiale, bucurându-l pe acesta chiar până în ultimele lui clipe de viață.
Evident, mai multe zvonuri despre o presupusă relație dintre cei doi făcea, la acea vreme, deliciul presei. Scriitorul obișnuia s-o alinte adesea, numind-o „Aghiuță”.
Cella Delavrancea a trăit 104 ani și, în toți acești ani, l-a uimit pe Caragiale și ar fi reușit să-i fure inima. Se întâmpla când ea avea 25 de ani, iar el 60.
Mai mult, l-ar fi cunoscut intim inclusiv pe marele poet austriac Rainer Maria Rilke, care, la rândul lui, s-ar fi îndrăgostit de ea.
Nu în ultimul rând, a avut aceeași oportunitate cu Constantin Brâncuși, iar mărturiile arată că cei doi n-ar fi rămas deloc indiferenți unul altuia.
Cella Delavrancea a murit în data de 9 august 1991, la vârsta de 104 ani.