A fost visul ”tovarășilor” până să moară în fașă și să rămână în ruină: Ce s-a întâmplat cu Vidra, stațiunea care trebuia să fie cea mai mare din Europa
Stațiunea Vidra trebuia să devină, în concepția lui Nicolae Ceaușescu, bijuteria stațiunilor montane, locul care trebuia să găzduiască o olimpiadă de iarnă, însă acest plan nu s-a mai materializat.
Povestea nașterii stațiunii Vidra a reprezentat o manifestare a ambiției liderului comunist, care dorea să evidențieze în fața întregii lumi faptul că România este o țară frumoasă și mândră, având multe de oferit celor ce ar dori să-i devină oaspeți.
Visul frumos care nu a mai devenit realitate
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu Vidra, aceasta se situează la 25 km distanță de Voineasa, în inima Munților Lotrului.
Aerul de acolo este de o puritate ieșită din comun, dat fiind faptul că stațiunea se găsește la o altitudine de 1370 de metri.
La un moment dat, stațiunea beneficia de o pârtie de schi cu un nivel de dificultate mediu, dar și de un telescaun, însă trebuie să fim realiști atunci când afirmăm că aceste facilități sunt departe de a reflecta în întregime frumusețea locului. Oricine ajunge acolo, înțelege de ce.
Acest loc era cu adevărat ideal pentru găzduirea unei olimpiade de iarnă și pentru a se dezvolta într-o stațiune autentică, deoarece, în aceste zone, stratul de zăpadă persistă timp de aproximativ jumătate de an.
Munții înconjoară lacul Vidra, iar în jurul acestuia se întinde o șosea, deși nu într-o stare excelentă, care te conduce către barajul Vidra.
Coborârea începe de la baraj, desfășurându-se prin serpentine, spre partea inferioară a barajului. Peisajul se conturează ca fiind sumbru, asemenea scenelor din filmele horror, în care clădirile abandonate și pe cale de demolare adăpostesc, parcă, umbre prelungi și amenințătoare, gata să te atragă în lumea dincolo.
Este evident că toate hotelurile din zonă sunt închise, iar defrișările masive au lăsat munții dezgoliți, creând astfel o priveliște care evocă o Românie îndurerată și părăginită.
În anul 1976, țara noastră înregistrase un succes remarcabil la Jocurile Olimpice de la Montreal. Totuși, nemulțumit că Serbia ne-a luat fața în organizarea Olimpiadei de Iarnă (1984), Nicolae Ceaușescu a dat instrucțiuni ca în Vidra-Voineasa să fie ridicată cea mai mare stațiune din Europa de Est. Planul său prevedea ca, odată finalizată construcția, România să solicite dreptul de a găzdui o Olimpiadă de Iarnă.
Stațiunea Vidra ar fi trebuit să fie bijuteria stațiunilor montane
Astfel, după doi ani de la Olimpiada de la Montreal, Ceaușescu a convocat toți specialiștii pentru a găsit o soluție.
Și pentru că dictatorul nu avea obiceiul să se mulțumească cu realizări modeste, stațiunea Vidra trebuia să ofere nu mai puțin de 85.000 de locuri de cazare. În plus, era necesară construirea de telecabine care să lege diverse zone de agrement, precum și amenajarea de pârtii pentru diverse sporturi de iarnă.
1984 a fost anul în care destinul stațiunii a fost pecetluit pentru vecie. În acel an, când sârbii organizau Jocurile Olimpice de Iarnă, România băga proiectul de suflet, conceput de Ceaușescu, într-un con de umbră.
Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții s-a opus defrișării pădurilor pentru a crea pârtii de schi.
Această veste nu a ajuns la urechile lui Ceaușescu, deoarece premierul de atunci, Constantin Dăscălescu, a hotărât să se deplaseze personal în zonă pentru a soluționa problema.
Cu toate că ministerul încă refuza să permită tăierile de arbori și, în absența pârtiilor, nu se putea găzdui Olimpiada, toate construcțiile deja finalizate și lăsate în paragină au fost predate în custodia Uniunii Generale a Sindicatelor. Și astfel, proiectul s-a stins treptat.
În prezent, dacă vrei să vizitezi locul, cele mai apropiate pensiuni se află în Obârșia Lotrului, la o distanță de aproape 10 kilometri, dar gradul de ocupare este mai mereu de sută la sută.