VIDEO Magnificul oraș subteran descoperit în Turcia: avea tot ce-ți trebuie pentru un trai mai mult decât decent

În 1963, un bărbat din provincia Nevşehir, din Turcia, dărâma un zid în subsolul său și ajungea să descopere un oraș subteran gigantic.

Bărbatul a găsit, la vremea respectivă, un tunel în spatele zidului, iar dincolo de acesta, și mai multe tuneluri. Explorările aveau să dezvăluie, mai târziu, că este vorba despre un oraș subteran cu 18 etaje în adâncime, cu capele, școli și grajduri.

Cunoscut sub numele de Derinkuyu, orașul a fost abandonat secole întregi.

Construcția acestuia, care se estimează că ar fi putut găzdui până la 20.000 de oameni, ar fi datat din secolele VIII-VII î.e.n., conform arheologilor de la Departamentul de Cultură al Turciei.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Un manuscris din jurul anului 370 î.e.n., care descrie probabil orașul Derinkuyu, menționează că locuințele subterane erau destul de mari pentru a găzdui o familie, animale domestice, dar și hrană.

Perioada bizantină a reprezentat apogeul pentru acest oraș subteran

Orașul a atins apogeul în perioada bizantină (aproximativ 395 e.n. până la 1453 e.n.), când a fost transformat într-un labirint de tuneluri și camere, acoperind 445 de kilometri².

Rețeaua de tuneluri și pasaje conținea intrări ascunse, puțuri de ventilație și fântâni, printre altele.

Cei care locuiau la nivelurile inferioare puteau întrerupe alimentarea cu apă la nivelurile superioare și la sol, împiedicând eventualii inamici să otrăvească rezervoarele.

Tunelurile puteau fi blocate din interior cu uși rotunde din piatră, iar pasajele, în sine, erau prea înguste pentru a fi cotropite într-un timp optim.

De-a lungul timpului, mai multe popoare au trăit acolo. Printre primii care au locuit în acest oraș s-au numărat creștinii care au fugit de persecuțiile romanilor, în timp ce musulmanii l-au folosit pentru protecție în timpul războaielor arabo-bizantine, din 780 și 1180.

Peșteri similare au fost, de asemenea, folosite pentru a servi drept adăpost, chiar în 1909.

„Când a am aflat vestea despre recentele masacre de la Adana, o mare parte a populației din Axo s-a refugiat în aceste camere subterane și pentru câteva nopți nu au îndrăznit să doarmă deasupra pământului”, a scris lingvistul Richard MacGillivray Dawkins.