“Totul pentru țară, nimic pentru mine”: Regele care a pus România pe harta modernă a Europei și în ultima sa zi, Carol I

Carol I a fost regele care și-a dorit „totul pentru țară”. Află întreaga istorie a monarhului României care a pus țara noastră pe harta modernă a Europei.

Regele Carol I murea în anul 1914, la Sinaia, fiind cunoscut ca cel care a avut cea mai lungă domnie din istoria țării și totodată supranumit „arhitectul României”. Crezul acestuia consta în „Totul pentru țară. Nimic pentru mine”, ocupând tronul pentru o perioadă de 48 de ani.

Cel care urma să ocupe tronul României se năștea în anul 1839, în Germania, la Sigmaringen. În timpul copilăriei sale, domnișoara Picard era cea care deținea rolul de guvernantă a viitorului rege. Acesta a urmat studiile la Dresda, iar mai apoi ajunge sublocotenent de dragoni la Münster și locotenent secund al Gărzii prusace.

După ce finalizează cursurile Școlii de artilerie și inginerie din Berlin, acesta pleacă în Polonia alături de tatăl său, Karl Anton, după care, în anul 1858 revine în Berlin pentru a efectua studii politice. În data de 19 martie 1866, acesta primește propunerea venită din partea lui I.C. Brătianu de a deveni liderul statului român.

Elev găsit inconștient în toaleta școlii. Ce au descoperit profesorii lângă adolescent, a fost dus de urgență la spital

Sămânță românească sau hibridă? Cum alegi cel mai bun soi de castraveți pentru grădina ta

La doar trei săptămâni, acesta primește vestea că a fost ales Domnitor al Principatelor Unite, obținând 685.969 de voturi pentru și 2.248 împotriva. Principele Carol devenea Domnitor al Principatelor Române Unite chiar în data zilei sale de naștere, 20 aprilie, atunci când împlinea vârsta de 27 de ani.

În 28 aprilie 1866, Adunarea Constituantă decidea aducerea Principelui Carol pe Tronul țării, obținând 109 voturi pentru și 6 abțineri. Acesta ajunge în țara sa adoptivă alături de Brătianu, trecând de Porțile de Fier în data de 8 mai 1866, iar la 10 mai în același an, intra în București unde a depus jurământul de credință în fața Adunării Constituante, fiind proclamat Domnitor al Principatelor Române.

„Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am părăsit fără a sta la îndoială, şi patria, şi familia, pentru a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt.

Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăşi cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea“, spunea acesta în data de 10 mai 1866.

Regele Carol I al României

Regele Carol I a dat totul pentru țară

Pe parcursul drumului, Carol I decide să poarte haine de servitor pentru o discreție mai mare, fiind totodată și un simbol al servitudinii față de poporul său. În același an este proclamată și Constituția țării, fiind o redactare după modelul celei belgiene care a reprezentat un mare pas în modernizarea țării.

În vizita sa din 1866 la Constantinopol, Carol I s-a impus în fața Sultanului ca un șef de stat, reprezentând ruptura definitivă de Imperiul Otoman. Această demnitate urmează a mai fi afișată și față de aliatul său rus din Războiul de Independență, atunci când Țarul Alexandru al II-lea amenința cu dezarmarea armatei române.

Acesta se căsătorește trei ani mai târziu cu Principesa Elisabeta de Wied. În anul 1870 se naște singurul copil al Principelui Carol și Principesei Elisabeta, și anume Principesa Maria a României. După ce aceasta moare, patru ani mai târziu, Carol afirmă că „fiecare cuvânt românesc” le va aminti, „de acum înainte, drăgălașul sunet al dulcelui glas pe care n-o să-l mai auzim niciodată pe lumea asta”.

Pe perioada domniei sale, Carol I transformă Bucureștii într-o capitală europeană, ajungând să fie denumită „Micul Paris”. Acesta pune bazele României ca stat modern în Europa și pe baza conducerii sale, bugetul ajunge să se dubleze în nouă ani față de cel care era în momentul în care ajungea la putere, și să se tripleze în anul 1903.

De asemenea, dacă în anul 1890, România producea 3,7 milioane de tone de cereale, după un deceniu, producția se ridică la 5,5 milioane, ajungând ca România să fie considerată una dintre cele mai importante exportatoare de cereale din lumea și a doua din Europa.

Atenția Regelui Carol I nu s-a îndreptat doar asupra agriculturii, ci și a asupra altor activități conexe acesteia. Astfel Domeniile Coroane produc teracote, articole din lână, produse din lemn, ustenzile de bucătărie, lăzi, broderii și țesături, coșuri împletite și nu numai.

Tot mai multe fabrici își fac apariția, iar la capitolul infrastructură, drumurile și căile navigabile cunosc o îmbunătățire considerabilă. Populația era educată să aibă grijă de pământ, în timp ce clădirile respectau tradiția arhitecturală din locul în care erau construite.

Una dintre cele mai mari contribuții pe care Regele Carol I le aduce țării a fost cea din domeniul arhitecturii, construind mai multe sedii al instituțiilor, universități, palate administrative, biblioteci, gări, colegii și licee, dar și biserici și spitale.

Acesta ajută și la renașterea unor orașe precum Constanța, Câmpulung-Muscel, Sinaia, în timp ce în București, Brăila, Iași, Galați și Craiova deține mai multe clădiri care definesc arhitectura locală. Monarhul reușește să consodlideze și sistemul pardidelor, impunând alternanța la Guvernare ale celor două mari partide politice.

În data de 10 mai 1877, Carol I proclama România ca stat independent și tot în aceeași zi instituia Ordinul „Steaua României”. După ce războiul ruso-româno-turc ia sfârșit, României îi este recunoscută independența prin Tratatul de la Berlin, având să primească în componența sa și Dobrogea.

Titlul oficial de Alteță Regală îi este acordat în data de 25 octombrie 1878, devenind Rege al României în anul 1881. Anul 1906 este cel în care Regele Carol I numără patru decenii de domnie, devenind astfel regele cu cea mai mare domnie din istoria țării. Regele Carol I moare în data de 10 octombrie 1914.

Acele ultime ore din viața sa au fost relatate de soția sa potrivit căreia, Dr. Ion Mamulea a venit cu o seară în urmă pentru a efectua un control de rutină, iar totul părea să fie normal. Undeva spre 3 dimineața, monarhul începe să acuze dureri de stomac. Cu toate că starea sa de sănătate se înrăutățea, acesta și-a făcut datoria de soț și i-a făcut un masaj Reginei Elisabeta  spre dimineață. Durerile au început să radieze în zona pieptului, iar atunci când Dr. Mamulea a venit la Castelul Peleș, nu a putut decât să constate decesul. În testamentul său, Regele Carol I scria: „Zi și noapte m-am gândit la fericirea României”.