Se caută vinovații pentru scumpiri: cât de corect e să dăm vina doar pe război? Plătește cineva în România?

Indiferent de nivelul de trai pe care-l aveai în urmă cu șase luni sau un an, e imposibil să nu resimți valul inflaționist. Viața este tot mai scumpă, iar asigurarea traiului zilnic, din punct de vedere financiar, a devenit o provocare tot mai dificil de trecut pentru mulți români. În acest context, apare o întrebare legitimă: cine e de vină?

Acest articol se dorește a fi o radiografie a principalelor aspecte macro și microeconomice de importanță majoră asupra nivelului nostru de trai și a implicațiilor deciziilor adoptate de autoritățile guvernamentale în toată ecuația scumpirii, dincolo de orice fel de coloratură politică.

Pornim discuția noastră de la un fapt pe care nu trebuie să-l scăpăm din vedere, atunci când analizăm situația noastră economică personală sau națională: în acest moment, pentru nicio economie a lumii, situația nu este una optimă. Scumpirile din prezent se resimt în economia globală și aduc provocări uriașe pentru toți decidenții, situația fiind comparabilă, din perspectiva sa globală, cu pandemia. De altfel, criza energetică are caracter global, iar instabilitățile de pe piețele financiare sau de mărfuri nu sunt doar o caracteristică locală sau regională, din păcate!

E important de menționat acest aspect, în încercarea de a ne păstra obiectivitatea și de a nu ajunge în mod eronat la convingerea că doar noi trăim vremuri dificile. E drept, însă situația economică are un impact diferit asupra cetățeanului de rând, de la o țară la alta, în funcție de mulți factori variabili sau constanți, însă problemele și provocările sunt aceleași.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Acestea fiind spuse, iată câteva date elocvente care reliefează situația actuală a economiei mondiale:

• Rata anuală a inflaţiei în zona euro a ajuns, luna trecută, la un maxim istoric, până la 8,1% de la 7,4% în aprilie. Este vorba despre un nivel patru ori mai mare faţă de obiectivul ţintă al Băncii Centrale Europene!
• Rata anuală a inflaţiei în Uniunea Europeană a continuat să crească în luna mai până la 8,8%, de la 8,1% în luna aprilie. Țările membre cu cele mai ridicate rate sunt Estonia (20,1%), Lituania (18,5%), Letonia (16,8%), Cehia (15,2%), Bulgaria (13,4%), Letonia (12,8%) şi România (12,4%).
• În urmă cu doar un an, rata inflaţiei în zona euro era de 2%, în timp ce în UE se situa la 2,3%.
• Previziunile economice de primăvară, publicate de Executivul comunitar, arată că, atât în UE cât şi în zona euro, creşterea reală a PIB ar urma să fie de 2,7%, sub nivelul de 4% previzionat anterior. Se înrăutățesc, deci perspectivele economice! „Înainte de izbucnirea războiului, prognoza pentru economia UE era de expansiune prelungită şi robustă. Însă invadarea Ucrainei de către Rusia a creat noi provocări, tocmai când UE îşi revenea de pe urma impactului economic al pandemiei (…) Exercitând noi presiuni în sus asupra preţurilor materiilor prime, creând noi perturbări asupra lanţurilor de aprovizionare şi majorând incertitudinea, războiul a exacerbat obstacolele pre-existente la adresa creşterii, care anterior erau aşteptate să se reducă”, a anunţat Comisia Europeană într-un comunicat de presă.
• Conform Comisiei, în Uniunea Europeană, rata inflaţiei ar urma să crească de la 2,9% în 2021, până la 6,8% în 2022, urmând a reveni la 3,2% în 2023. De asemenea, în zona euro, inflaţia ar urma să ajungă la 6,1% în 2022, pentru a reveni la 2,7% în 2023.
• SUA se confruntă cu o inflație record pentru ultimii 41 de ani! Rata anuală a inflaţiei din SUA a urcat la 8,6%, de la 8,3% în aprilie şi faţă de 8,5% în martie. Anul 2022 a debutat cu o inflație de doar 7,5% pentru americani.
• Investitorii anticipează că peste economia globală vine recesiunea. Datele sunt cuprinse într-un sondaj recent al Financial Times si al Universitatii din Chicago. Acesta arată că aproape 70% dintre economiștii intervievați prevăd ca economia SUA va intra în recesiune în 2023. Cauzele ce vor sta la baza acestui declin economic derivă din actualele tensiuni geopolitice (războiul din ucraina), dar și pe fondul crizei energetice acute pe care o traversează statele lumii. De altfel, inflația încurajează și ea perspectiva intrării în recesiune.
• Șeful Băncii Mondiale a avertizat, de asemenea, că ne paște pericolul unui declin economic, sub forma unei recesiuni. David Malpass spunea, în luna mai, că invazia Rusiei în Ucraina ar putea provoca o recesiune globală. „Uitându-ne la PIB-ul globa…este greu acum să vedem cum evităm o recesiune”, a spus Malpass, fără a oferi o prognoză exactă.

„Ideea prețurilor la energie care se dublează este suficientă să declanșeze o recesiune”, a adăugat acesta.

• În aprilie, Banca Mondială și-a corectat așteptările cu privire la creșterea economică globală, ștergând cu buretele aproape un întreg punct procentual, spunând că acum anticipează o evoluție de 3,2%.

„La puţin peste doi ani după ce COVID-19 a provocat cea mai profundă recesiune globală de după al Doilea Război Mondial, economia mondială este din nou în pericol. De data aceasta se confruntă cu o inflaţie ridicată şi o creştere lentă în acelaşi timp.

Chiar dacă o recesiune globală este evitată, inflaţia mare ar putea persista timp de câţiva ani. Pe fondul războiului din Ucraina, al inflaţiei în creştere şi al ratelor dobânzilor în creştere, creşterea economică mondială este de aşteptat să scadă în 2022.

Acum este posibil să avem câţiva ani de inflaţie peste medie şi de creştere econo­mică sub medie, cu consecinţe potenţial destabilizatoare pentru econo­mi­ile cu venituri mici şi medii“, a mai spus David Malpass, preşedintele Băncii Mondiale.

• Directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Kristalina Georgieva, a exprimat tot în luna mai aceleași tipuri de îngrijorări privind o posibilă recesiune la nivel global.

„Ceea ce ne îngrijorează mai mult nu este faptul că avem aceste revizuiri în scădere, deoarece ar fi cale lungă pentru economia mondială să ajungă în teritoriu negativ de la 3,6%. Ceea ce ne îngrijorează mai mult, este riscul să intrăm într-o lume cu mai multă fragmentare, cu blocuri comerciale şi blocuri valutare, separând ceea ce a fost până acum o economie globală integrată”, a declarat Georgieva.

Șefa FMI a adăugat: „Tendinţa de fragmentare este puternică. Am crescut de cealaltă parte a cortinei de fier, am urât asta. Şi pot să vă spun că mă înspăimântă că poate ne îndreptăm ca un somnambul după războiul fierbinte într-un alt război rece”.

Acesta este contextul în care vorbim în termeni duri și despre economia României, care este puternic măcinată de o inflație de aproape 14%, dobânzi tot mai piperate și criză energetică.

Viața în România, tot mai scumpă. Cât de mult greșesc autoritățile, de fapt

Viața în România are un cost din ce în ce mai piperat, pe măsură ce prețurile de consum cresc exponențial, iar veniturile românilor nu țin pasul cu ritmul alert al scumpirilor.

Cine sunt vinovații? Ei bine, nu întâmplător am început analiza noastră cu datele macroeconomice de mai sus. E evident, deci faptul că avem un context economic neprielnic și că există cauze externe pentru ceea ce trăim astăzi, pe plan intern. Doar că vina pentru scumpirile accelerate nu poate fi aruncată exclusiv peste gard, oricât de mult ne-am dori asta! Adevărul este că există și cauze interne, iar acestea sunt evidențiate într-o maniară foarte interesantă, de un studiu recent, semnat de Christian Năsulea, Radu Nechita și Diana Năsulea, Drd. ASE București și realizat în cadrul Institutului European pentru Studii Economice.

Studiul „Politicile eronate ne scumpesc viața” reliefează acele mișcări greșite făcute de guvernanții noștri, ce au un impact negativ asupra nivelului nostru de trai, în general, dar prezintă, totodată și soluții la îndemâna Guvernului pentru a combate criza din prezent.

Principalul aspect pe care specialiștii îl notează este acela că e greșit ca statul să intervină cu măsuri pentru controlul prețurilor. Efectul va fi invers!

„O eroare clasică este tentativa de a combate creșterea prețurilor prin blocarea lor (plafonarea lor) de către autorități. Măsurile de acest tip au avut dintotdeauna și peste tot aceleași efecte: „dispariția” produselor de pe piață și/sau raționalizarea lor, apariția pieței negre, a corupției, totul pe fondul reducerii și mai accentuate a ofertei bunurilor dorite de oameni. Pe scurt: oricât de gravă ar fi situația pe o piață, controlul prețurilor de către guvern o va agrava pe termen lung”, se arată în analiza citată.

În studiu se pune lumina pe trei mari domenii unde există probleme în acest moment. Este vorba despre locuințe, energie și carburanți.

Iată ce spun experții, pentru fiecare dintre aceste domenii. Unde sunt punctele slabe și cum ar trebui abordată problema:

1. Locuințele

România are cea mai ridicată rată de deținere în proprietate a locuințelor, nu numai din Uniunea Europeană, ci chiar din lume: 96,1% în 2020. În UE, la polul opus se situează Germania, cu numai 50,4% 5 , și Elveția, cu doar 41,6%, se arată în studiu. Avem, deci proprietari cât cuprinde, doar că avem o cerere peste oferă, ceea ce se vede în prețurile tot mai mari.

Soluţia cea mai la îndemână, creşterea ofertei, „se loveşte de probleme generate de stat”, spun specialiștii.

„Contracararea acestor creșteri de prețuri poate fi făcută doar prin reducerea cererii sau prin creșterea ofertei de locuințe. Reducerea cererii ar putea fi obținută prin politici absurde, cum ar fi: închiderea universităților care atrag studenții din toată țara, alungarea investitorilor care oferă absolvenților locuri de muncă mai bine plătite decât în orașele de origine ale acestora, descurajarea turiștilor și/sau studenților străini etc.

Evident, soluția rațională este creșterea ofertei de locuințe, ceea ce depinde în mare măsură de autoritățile locale, chiar și într-o țară atât de centralizată precum România. Din păcate, acesta este unul din domeniile în care România se clasează cel mai rău în clasamentul internațional „Ease of Doing Business” realizat până în 2020 de Banca Mondială. Astfel, din perspectiva ușurinței de face afaceri, România se situa pe locul 55 din 190 de țări și jurisdicții. Unul din cele 12 criterii luate în calcul la acest indicator este ușurința de a obține autorizațiile de construcție, iar aici România se situează pe locul 147 în lume.

Altfel spus, există 146 de țări în care eliberarea unei autorizații de construcție necesită mai puțin de 24 de proceduri, durează în medie mai puțin de 260 de zile, iar costul lor reprezintă mai puțin de 2% din valoarea construcției, cât reprezintă valorile medii pentru țara noastră. Singurul aspect al ușurinței de a face afaceri unde România se situează chiar mai rău decât atât în ierarhia mondială este racordarea la electricitate.

Țara noastră ocupă locul 157 în lume, deoarece autoritățile de reglementare au permis ca acest sector să fie pus la adăpostul unei concurențe efective și deci nepăsător la cerințele clienților potențiali.

Prin urmare, față de România, doar în 33 de țări din lume este nevoie de mai mult de 9 proceduri, 174 de zile de așteptare și de un cost mai mare de 4 ori venitul mediu anual. Țări ca Angola sau Irak stau mai bine ca România din acest punct de vedere”, explică specialiștii.

2. Energia

Un alt domeniu cu probleme este energia, spun experții. „Prețurile energiei au crescut în România pentru că au crescut în toată Europa în general, dar și pentru că România a adoptat politici greșite, precum legea plafonării și compensării. Este probabil ca această lege să fi determinat o creștere a prețurilor mult mai semnificativă decât cea pe care am fi înregistrat-o în absența ei”.

De asemenea, mai arată ei, prețurile energiei sunt afectate negativ și de întârzierea investițiilor în dezvoltarea de noi capacități de producție a energiei.

„Energia, în general, are un impact uriaș asupra competitivității economiei în ansamblu. Energia ieftină îi face pe producătorii locali mai competitivi pe piața mondială, în timp ce energia scumpă face pur și simplu ca anumite activități să fie complet impracticabile. Având în vedere implicarea semnificativă a guvernului român în sectorul energetic, atât prin politica fiscală ostilă, cât și prin deținerea unor participații importante în companiile din domeniul energiei, acesta este probabil sectorul prin intermediul căruia Statul Român are cel mai mare impact asupra creșterii costului vieții”, conform analizei.

3. Carburanții

Taxele și accizele aplicate producției, distribuției și comercializării carburanților în România sunt responsabile pentru o parte însemnată a prețului plătit de consumatorii finali „la pompă”, susțin experții.

„În data de 25 aprilie 2022, benzina costa în România, în medie, 7,84 lei / litru în timp ce motorina costa în medie 8,72 lei / litru. Fără TVA și fără accize benzina ar fi costat 4,7 lei / litru iar motorina 5,6 lei / litru. Nu mai puțin de 39% din banii plătiți pentru benzină și 36% din banii plătiți pentru motorină merg către bugetul de stat în contul TVA și al accizelor”, mai punctează aceștia, convinși de faptul că formula de calcul a accizelor, care este corelată cu cursul valutar, a făcut ca accizele pentru benzină și motorină să crească cu 3,6% în 2022 față de 2021.

„Cum prețul carburanților influențează prețurile tuturor produselor de pe piață, care trebuie să fie transportate pentru a fi vândute, orice creștere de preț a carburanților produce un efect de domino care duce la creșterea tuturor prețurilor de pe piață. Creșterile de preț generalizate duc la scăderea cursului de schimb care se folosește pentru calcularea valorii accizei. Avem astfel de-a face cu un cerc vicios care contribuie și mai mult la scumpirea produselor și serviciilor și la pierderea puterii de cumpărare a românilor”.

Acestea fiind problemele, specialiștii au și câteva soluții la îndemână, precum: simplificarea fiscalității, menținerea facilităților fiscale pentru IMM, reducerea cheltuielilor bugetare și îmbunătățirea ratei de colectare a impozitelor existente, reducerea accizei la carburanți și a taxelor pe energie, reducerea poverii non-fiscale a legislației și a reglementărilor, eliminarea sau reducerea blocajelor evidențiate de raportul Ease of Doing Business, digitalizarea serviciilor, îmbunătățirea infrastructurii, predictibilitate și consolidarea statului de drept.