România, una dintre cele nouă țări care primește migranți de pe barca Ocean Viking. Peste 200 de persoane, victime ale unor dispute diplomatice
După mai multe zile de dispute diplomatice cu Italia, Franța a decis joi, 10 noiembrie, să permită „în mod excepțional” acostarea navei umanitare „Ocean Viking”. Deși dreptul maritim impune salvarea migranților aflați în pericol, acesta nu precizează ce țară trebuie să îi primească.
Franța primește migranți de pe Ocean Viking. Ce alte țări se implică în salvarea persoanelor
Bătălia diplomatică dintre Paris și Roma în legătură cu soarta celor 234 de migranți aflați la bordul navei „Ocean Viking” s-a încheiat în cele din urmă joi, 10 noiembrie. Ministrul francez de interne, Gérald Darmanin, a anunțat la prânz că portul Toulon va permite „în mod excepțional” ca ultima dintre cele patru ambarcațiuni umanitare blocate în Mediterana să acosteze vineri.
El a adăugat că o treime dintre pasageri – toți refugiați din Libia – vor fi „relocați” în Franța, în timp ce cei care nu îndeplinesc criteriile de solicitanți de azil „vor fi imediat expulzați”.
Acesta a mai spus că nouă ţări europene vor primi două treimi din cei 234 de migranţi preluaţi de nava umanitară Ocean Viking care urmează să acosteze vineri la Toulon, în sud-estul Franţei, printre care și România.
Nava ONG-ului SOS Méditerranée ceruse anterior Italiei să i se permită debarcarea de 43 de ori – în zadar. Marți, aceasta s-a îndreptat spre Franța. La început, puterea executivă a exclus orice posibilitate de acostare.
„Regula europeană este că vaporul trebuie să debarce în cel mai apropiat port, care este un port italian”, a declarat joi dimineață ministrul francez al finanțelor și economiei, Bruno Le Maire, la televiziunea franceză.
Cu o zi înainte, purtătorul de cuvânt al guvernului, Olivier Véran, ceruse deja Italiei „să își respecte angajamentele europene”, permițând „Ocean Viking” să acosteze.
„Vasul se află în prezent în apele teritoriale italiene, există reguli europene extrem de clare care au fost acceptate de italieni”, a declarat Véran, caracterizând atitudinea Romei drept „inacceptabilă”.
Italia și Franța, ping-pong cu migranți
Marți, noul executiv italian, condus de președinta consiliului Giorgia Meloni (extremă dreapta), vorbise despre sosirea navei în Franța ca despre o certitudine. Anunțul – dezmințit de Paris – a avut ca scop schimbarea poziției franceze.
În timp ce Parisul și Roma au continuat să se arate reciproc cu degetul, ce spune dreptul internațional despre migranții salvați pe mare? Care sunt drepturile lor, odată ce au fost salvați de o ambarcațiune? Ce prevederi există pentru debarcarea lor?
Dreptul mării este reglementat de mai multe tratate internaționale. Ceea ce este absolut clar este că orice persoană aflată în pericol trebuie salvată. Această obligație este consacrată în Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS), adoptată în 1974, și în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), adoptată în 1982.
Dreptul internațional nu impune debarcarea în „cel mai apropiat port”, ci într-un „loc sigur”. Potrivit Organizației Maritime Internaționale (OMI), agenția ONU responsabilă de asigurarea siguranței transportului maritim, acest lucru înseamnă „un loc în care se consideră că operațiunile de salvare s-au încheiat; unde siguranța vieții supraviețuitorilor nu mai este amenințată și unde nevoile umane de bază ale acestora (cum ar fi hrana, adăpostul și nevoile medicale) pot fi satisfăcute”.
Obligația de debarcare într-un „loc sigur” și „cât mai curând posibil” a fost adăugată în 2004 la Convenția internațională privind căutarea și salvarea maritimă (SAR), adoptată inițial în 1979.