Culisele vieții unui mare actor, părintele filmului românesc: Tony Bulandra a picat Bacalaureatul, dar a trecut „examenul vieții”

ACTUALITATE
Culisele vieții unui mare actor, părintele filmului românesc: Tony Bulandra a picat Bacalaureatul, dar a trecut „examenul vieții”
20 oct. 2022 | 20:14

Atunci când spui „Bulandra”, te gândești automat la teatrul din Capitală care găzduiește, anual, sute de piese, dintre cele mai vestite.

Totuși, în afară de Lucia Sturdza Bulandra, primul director al acestei instituții de cultură, a existat și actorul Tony Bulandra, considerat de unii a fi părintele filmului românesc, după cum vei vedea în cele ce urmează.

tony-bulandra-parinte-teatru-romanesc

Tony Bulandra – fotografie de arhivă

Tony Bulandra și eșecul care l-a ghidat în viață: examenul de Bacalaureat ratat, șansa unui nou început acolo unde trebuia să fie

Tony Bulandra s-a născut în data de 13 martie 1881, în fosta capitală a Țării Românești, orașul Târgoviște. Încă de mic, Bulandra s-a simțit atras de teatru, iar când a ajuns la vârsta potrivită pentru a face asta, și-a urmat pasiunea, fiind instruit chiar de marele Constantin Nottara.

Peste ani și ani, el avea să marcheze o adevărată premieră în filmul românesc, jucând în prima reprezentare filmată, pe marele ecran. Altfel spus, în primul film românesc.

S-a născut într-o familie numeroasă, de 11 copii, dintre care majoritatea băieți și și-a petrecut toată copilăria la moșia părinților săi. Mai târziu, ajungea să urmeze cursurile liceale la București și studia, în paralel, la Conservatorul de Artă Dramatică, sub oblăduirea lui Nottara, așa cum menționam anterior.

Examentul de Bacalaureat picat avea să-l aducă în postura de a simți extrem de rușinat, așadar se ascundea de ochii lumii și pleca în turneu cu trupa Nottara. Ceea ce, la început, a părut o necesitate, s-a transformat în norocul vieții sale.

„Copilăria mi-am petrecut-o la moșie, la părinții mei. Nu voi uita niciodată clipele când porneam și sburdam pe întinsul câmpiei, în bătaia soarelui, printre lanuri… Asta e tot… Liceul, l-am făcut la București. Nu eram un elev prea bun. Capul nu-mi era la învățătură. În schimb, declamam la toate serbările școlare.

De pe atunci, se născuse, în sufletul meu, dragostea pentru teatru. Când eram în clasa VI-a de liceu am intrat la conservator. Părinții mei s-au opus. A trebuit să le promit solemn că îmi voi da bacalaureatul. Cu condiția aceasta mi-au îngăduit…“, scria, la un moment dat, Tony Bulandra.

Prima piesă în care a jucat vreodată se numește Pygmalion și este scrisă de Bengescu-Dabija, unde actorul a interpretat rolul lui Phadrel.

În anul 1914 înființa, împreună cu soția lui, Lucia Sturdza Bulandra (despre care aminteam la începutul acestui articol), Campania Dramatică Mărioara Voiculescu-Bulandra, iar în paralel punea bazele Teatrului Modern. În 1924, adică zece ani mai târziu, el înființa inclusiv Campania Bulandra Maximilian Sorin.

tony-bulandra-parinte-teatru-romanesc

Tony Bulandra – fotografie de arhivă

Primele filme românești au început cu el

De altfel, Tony Bulandra a jucat în primele filme românești apărute vreodată. Pentru a detalia, în 1911, apărea Amor Fatal, film din distribuția căruia făcea parte, dar și Dragoste la Mănăstire, pelicula care a debutat un an mai târziu, în 1912.

În data de 5 aprilie 1943, Bulandra murea la București, îndoliind lumea teatrului și a filmului românesc. Post-mortem, îi sunt acordate Steaua României, în grad de Comandor, cu ordinul Meritul Cultural, dar și cu Legiunea de Onoare Franceză.

Așa cum era firesc, teatrul minicipal din Târgoviște, oraș în care s-a născut, îi poartă astăzi numele, întreg orașul mândrindu-se cu cetățeanul său cu adevărat de onoare.

Așadar, se poate spune că Tony Bulandra a trasat calea spre succes a altor actori care, de-a lungul timpului, aveau să devină mari. El a rămas în istoria cinematografiei românești, însă și în cea a teatrului.

Poate cel mai important aspect dintre toate, într-o epocă în care filmul era ridiculizat, a avut încredere în această nișă a actoriei și, mai mult decât atât, vizionar de fel, a știut și simțit că acesta este drumul firesc al lucrurilor.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele