Oamenii de știință spun că există două tipuri de obezitate, iar unul este mai rău pentru sănătatea noastră

Un nou studiu arată două tipuri de obezitate, fiecare cu propriile efecte asupra funcționării corpului nostru. Nu numai că descoperirea ar putea oferi o abordare mai nuanțată a diagnosticării afecțiunilor de sănătate asociate cu greutatea, dar ar putea duce la modalități mai personalizate de a le trata.

În prezent, obezitatea este diagnosticată folosind măsurători ale indicelui de masă corporală (IMC), dar echipa din spatele noii cercetări spune că această abordare este prea simplistă și riscă să fie înșelătoare, ignorând variațiile biologice individuale.

Unul dintre tipurile de obezitate nou identificate se caracterizează printr-o masă grasă mai mare, celălalt atât prin masă musculară grasă, cât și musculară slabă. Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că al doilea tip a fost asociat cu o inflamație crescută, care a fost legată de un risc mai mare de cancer și alte boli.

„Folosind o abordare bazată exclusiv pe date, vedem pentru prima dată că există cel puțin două subtipuri metabolice diferite de obezitate, fiecare cu propriile caracteristici fiziologice și moleculare care influențează sănătatea”, spune J. Andrew Pospisilik, un cercetător în epigenetică care studiază boli metabolice la Institutul Van Andel din Michigan.

„Transpunerea acestor constatări într-un test utilizabil clinic ar putea ajuta medicii să ofere îngrijiri mai precise pacienților”.

Ce aflăm despre obezitate din studiu

Oamenii de știință au folosit date de la 153 de perechi de gemeni colectate de proiectul de cercetare TwinsUK, ajungând la patru subtipuri metabolice care influențează masa corporală: două predispuse la slăbire și două predispuse la obezitate.

Muzicianul din România care a intrat de patru ori în Cartea Recordurilor. Obișnuia să se antreneze ore în șir, de trei ori pe săptămână

Ce relație au, de fapt, Andreea Bostănică și Yny Sebi. De câte ori s-au întâlnit și cum au decurs lucrurile între ei EXCLUSIV

Aceste rezultate au fost apoi verificate pe modele de șoareci în laborator, folosind șoareci care au fost identici genetic, au crescut în același mediu și au mâncat aceeași cantitate de hrană.

Aceste controale sugerează că altceva se întâmplă dincolo de dieta, împrejurimile și moștenirea genetică. O explicație probabilă implică markeri epigenetici – modificări necodificatoare aduse moleculelor de ADN care schimbă modul în care sunt citite genele. Epigenetica este motivul pentru care gemenii cu același cod ADN nu sunt întotdeauna identici.

„Descoperirile noastre din laborator aproape că au copiat datele despre gemenii umani”, spune Pospisilik.

„Am văzut din nou două subtipuri distincte de obezitate, dintre care unul părea a fi declanșabil epigenetic și era marcat de o masă slabă mai mare și grăsime mai mare, semnale inflamatorii ridicate, niveluri ridicate de insulină și o semnătură epigenetică puternică”.

Din ceea ce cercetătorii pot spune până acum, al doilea tip de obezitate – cel legat de inflamație – pare să fie declanșat întâmplător. Aceasta înseamnă că aceste descoperiri ar putea fi utile și în studiul a ceea ce este cunoscut sub numele de variația fenotipică inexplicabilă (UPV), ideea că alți factori dincolo de genetică și mediul nostru ne fac ceea ce suntem.

Oamenii de știință se gândesc la UPV de mai bine de o sută de ani, iar acest studiu sugerează că epigenetica este legată de UPV.