Istoria banilor românești: când a devenit leul de referință, cu ce plăteau românii înainte

Indiferent de cursul valutar, nu prea avem de ales atunci când mergem la cumpărături în România: trebuie, neaparat, să dăm lei ca să ni se dea la schimb produse.

Te-ai întrebat vreodată când a devenit leul de referință la noi în țară? Și, poate mai important decât atât, ce foloseau românii înainte de leu?

Mică istorie a leului românesc, moneda noastră cea de toate zilele

Se spune că, înainte de leu, exista o monedă olandeză de referință ce purta numele de taler (sau löwenthaler, oficial). Ea era folosită în Principatele Dunărene, în jurul secolului XVII-lea.

Foarte interesant este că taler se pronunță, de fapt, daler, iar aceasta este denumirea din care a derivat, la un moment dat, inclusiv dolarul american.

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

Moneda cu pricina avea înscripționată pe ea un leu și a reușit să reziste în Țările Române până la a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Totuși, chiar și după ce a fost scos din uz, talerul a rămas, într-o oarecare măsură, în memoria colectivă a oamenilor, însă mai mult prin prisma leului pe care îl avea pe el, fiind adesea denumit așa.

Interesant de știut este că multe monede actuale se traduc prin „leu”, iar cel mai apropiat exemplu, din punct de vedere geografic, este leva (Bulgaria), denumire care, ai ghicit, înseamnă tot leu.

Cu ocazia Regulamentelor Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger, sau așa cum a ajuns la noi „din gură în gură”, şfanţ.

În paralel, se miza și pe paraua turcească.

Totuși, în 1835, leul devine moneda oficială a Țării Românești, reprezentând, la vremea respectivă, echivalentul a 60 de parale otomane. Leul a fost dorit și în Moldova, însă turcii s-au opus.

În 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și-a dorit negocierea unei noi monede care să se numească „români”, însă proiectul a eșuat.

Peste șapte ani, mai exact în data de 1867, leul avea să-și intre în drepturi atât în Țara Românească, cât și în Moldova, și avea valoarea unui franc francez.

Până la înființarea Monetăriei Statului, leii au fost bătuți în Birmingham.

Mai târziu, sovieticii și-au dorit schimbarea leului cu rubla, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. Despre acest eveniment, PlayTech a povestit aici.