INTERVIU Sustenabilitatea în România și ce putem face pentru o planetă mai bună: „Lupta cu schimbările climatice nu se câștigă prin ordonanțe de urgență” – Ioana Csatlos / EFdeN

EFdeN este un ONG românesc din domeniul educațional, preocupat de a aduce sustenabilitatea mai aproape de studenți, tineri profesioniști și publicul larg. Ei vizează în mod special regenerarea urbană, arhitectura eficientă din punct de vedere energetic și verde, ca principalele interese ale proiectului lor.

Echipa Playtech a discutat cu Ioana Csatlos, General Manager EFdeN, despre sustenabilitatea în România, despre proiectele organizației și despre viitorul planetei noastre.

Ozana: Cine ești, cu ce te ocupi? Povestește-mi puțin, te rog, despre parcursul tău profesional.

Ioana Csatlos: Sunt Ioana Csatlos și am visat mereu să reprezint România. Domeniul ales pentru parcursul meu profesional, arhitectura, nu părea foarte competitiv. Interesul pentru natură și despre cum putem construi, ținând cont de aceasta, a apărut în mod natural, ceea ce m-a făcut să cercetez mai îndeaproape arhitectura bionică și bioclimatică.

Motivul pentru care elvețienii nu au vrut să-i scrie Principesei Margareta, pe buletin, că este ”de România”. Fiica Regelui Mihai, în proces cu autoritățile din Elveția

Ce studii are Iancu Sterp. A fost eliminat de la examenul de Bacalaureat, dar tot a ajuns la facultate

În 2010 a apărut oportunitatea ca România să participe pentru prima dată la cea mai importantă competiție de case solare și tehnologii integrate, Solar Decathlon Europe, ediția Madrid 2012, olimpiada mondială a caselor solare, oportunitate care mi-a oferit cea mai complexă experiență personală și profesională de până atunci.

O experiență despre voluntariat, muncă interdisciplinară în echipă, sacrificii și satisfacții pe măsură, o experiență despre arhitectură, tehnologii, sustenabilitate, energie și inovație în același timp, dar și despre comunicare, fundraising și management. O experiență care avea să-mi schimbe traiectoria profesională către construcțiile viitorului, iar de câteva luni, după ce am trecut de la voluntariat în departament de arhitectură și apoi în cel de management și după patru ani de certificat clădiri sustenabile, sunt astăzi General Manager al EFdeN și pregătim direcții noi de dezvoltare.

Ozana: Cu ce se ocupă EFdeN și ce ar trebui să știe românii despre performanțele voastre?

Ioana Csatlos: EFdeN este despre educația prin practică a viitorilor profesioniști, este despre șansa de a face greșeli și de a învăța prin practică, despre a crea relații și sinergii între mediul academic, mediul public și cel privat.  Este despre procesul de învățare din spatele unei competiții mondiale în care studenții voluntari, timp de doi ani, fac research și se autodepășesc prin dezbateri în echipe multidisciplinare, comunicare, strângeri de fonduri și materiale, dar în care și asamblează, dezasamblează, transportă și reasamblează în cadrul competiției, în doar zece zile, o casă ce este monitorizată și utilizată timp de două săptămâni, pentru ca apoi să o dezasambleze și să o transporte înapoi în România, unde este reconstruită pe o locație finală.

Sigur că premiile la nivel mondial aduc recunoaștere, sigur că este decisivă viabilitatea pe piață a caselor într-o competiție mondială, dar misiunea noastră este să fim o rampă de lansare pentru viitori profesioniști și proiecte: acel proiect care îți oferă o parte din experiența cerută de angajatori când ești proaspăt absolvent, acel proiect care crește încrederea în forțele proprii, care dezvoltă creativitatea și dorința de inovare și care te pune la masă cu tehnologiile moderne și cu profesioniștii.

Educarea publicului larg pe teme de mediu, construcții și energie este o altă direcție la care lucrează echipa, prezentând și comunicând informațiile pe care le-am acumulat de-a lungul timpului.

Dincolo de prototipul din competiție, în EFdeN Sustainable City, proiectăm, implementăm și executăm soluții sustenabile pe care oricine le poate prelua și aplica în diverse spații interne sau externe, personale sau publice.

Ozana: De unde denumirea de „EFdeN”?

Ioana Csatlos: Denumirea EFdeN a fost un joc.

Am adunat din echipa împărțită pe departamente (arhitectură, urbanism, arhitectură de interior, construcții, HVAC, comunicare, management și, nu în ultimul rând, fundraising), cuvinte cheie a ceea ce ne reprezintă: EFiciență, deNsitate și dorința de a construi în funcție de natură f(N).

Așa s-a născut EFdeN, echipa care face totul în funcție de natură, regenerând și aducând mai aproape natura de locuitorii zonelor urbane.

Rozeta din logo are și ea o poveste, reprezentând harta Bucureștiului împărțită în zece petale ce simbolizează cele zece probe la care participăm în cadrul decatlonului solar; cercul din centru, ce conține și f(N), fiind inelul central al Bucureștiului, în interiorul cărui ne dorim să promovăm construcția pe siturile de tip brownfield.

Ozana: Ce proiecte viitoare are în plan organizația?

Ioana Csatlos: Continuăm dezvoltarea EFdeN Sustainable City, construind soluții sustenabile ce pot fi preluate de publicul larg și urmează să asamblăm primul proiect al EFdeN pe un spațiu public.

Reconstrucția prototipului cu care am participat în competiția din Wuppertal de anul acesta începe chiar săptămâna aceasta, urmând ca până la finalul săptămânii viitoare să începem finisajele. Prototipul va reprezenta prima construcție sustenabilă dintr-un concept amplu de eco-village la limita dintre o inițiativă socială și una de mediu. Din nou, o premieră pentru unul dintre prototipurile echipei României de a-și găsi locația permanentă în afara ecosistemului EFdeN și totuși de a rămâne accesibil publicului larg.

Apoi, începem pentru prima dată să gândim un proiect în care vom implica comunitatea EFdeN, tineri profesioniști, cercetători și persoane publice, care să etapizeze și să ghideze viitorii profesioniști în etapele și soluțiile existente, atunci când construiesc sustenabil, dar și despre el vom auzi cel mai probabil la început de 2023.

Între timp, dăm startul unor campanii despre alegerea responsabilă a electrocasnicelor, dar și o campanie despre motivele și strategiile pe care să le urmezi când îți construiești o locuință sustenabilă, dar și ce am învățat de la partenerii noștri și soluțiile pe care le-am găsit împreună. Dacă vreți să fiți la curent cu noile inițiative ne găsiți pe www.efden.org, dar și pe rețelele sociale.

Ozana: Ce este sustenabilitatea și de ce este importantă în business?

Ioana Csatlos: Consider că sustenabilitatea are în centru găsirea echilibrului între nevoile susținerii unui stil de viață modern, nevoia de a evolua atât economic, cât și tehnologic și nevoia de a proteja mediul în care noi și ceilalți trăim.

Sustenabilitatea este cea care urmărește să pună împreună mediul construit cu natura, utilizând tehnologiile viitorului și neavând scopul de a încetini progresul tehnologic, ci de a-l face unul durabil, în care atât calitatea, cât și accentul pe eficiența sistemelor și inteligența acestora, sunt importante.

Accentul pus pe inovație, pe utilizarea de surse regenerabile de energie, pe utilizarea responsabilă a resurselor, pe limitarea poluării, și nu în ultimul rând, pe cea mai importantă resursă a unui business, oamenii vor face businessurile mai sustenabile, mai eficiente și cu un impact pozitiv asupra mediului și asupra comunităților din care ele fac parte.

Ozana: Care este perspectiva românilor asupra protejării mediului înconjurător, sustenabilității? Se implică activ sau nu chiar?

Ioana Csatlos: Comportamentele și obiceiurile se schimbă greu și în timp, cu atât mai mult cele ale adulților. Consider că suntem unde a fost orice țară la început de drum, însă pericolul real nu vine din educație și nu din educația de a respecta legile, ci din obiceiuri moștenite și din obișnuință.

Pericolul în cazul adulților consider că este acela de a subestima impactul personal asupra sustenabilității, dar și lipsa explicării de către autorități a etapelor prin care o țară va trebui să treacă pentru adoptarea unor schimbări de sistem. Schimbările majore și adoptarea unui stil de viață diferit nu se fac dintr-o dată, ci etapizat.

Să luam exemplul reciclării: o infrastructură bine pusă la punct din etape incipente, ar ajuta, pe termen scurt, deși ar fi ineficient și costurile ar crește; pe termen lung însă, un singur deșeu contaminat poate strica un lot întreg de material reciclat și atunci vorbim din nou de motive, credințe șlefuite cu ajutorul educației și abia apoi de eficiența, sau nu, constrângerilor impuse prin legi.

Iar despre activi sau nu, pot spune că în EFdeN peste 700 de studenți au devenit în ultimii zece ani ambasadori ai sustenabilității în cercurilor lor de prieteni; potențial și interes există și este un trend în creștere, însă este necesară valorificarea interesului prin educare și educație susținute sistemic.

Ozana: Ce sfaturi și soluții le dați oamenilor care vor să-și construiască o casă ecologică?

Ioana Csatlos: Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat în EFdeN a fost că lucrul într-o echipă multidisciplinară poate scădea semnificativ costurile, aducând după sine integrarea procesului de design, explorarea strategiilor fiecărei parți implicate, dar și revizuirea așteptărilor fiecărei părți.

De aici rezultă câteva îmbunătățiri semnificative, de la alegerea și poziționarea echipamentelor,  la integrarea strategiilor pasive și active, la sporirea etanșeității clădirii (ea fiind chiar mai importantă decât automatizarea) și chiar la simpla montare corectă, etanșa a ferestrelor (montare ce poate face o diferență semnificativă în eficiența totală a anvelopantei).

Și dacă tot am amintit de automatizare, din experiența noastră, protocoalele deschise pentru automatizare sunt recomandate (homeassistant, mqtt, zigbee, modebus, enocean etc) și nu cele de tip plug&play, pentru că fiind sisteme închise, nu le poți integra foarte bine între ele și în același timp, depinzi și de politicile de third party ale integratorilor (ex. ifttt), de update-urile de securitate și bineînțeles, de planned obsolescence.

De asemenea, că tot vorbim de smart, dacă ai sisteme  sau intenționezi să accesezi video-urile IoT, creează pentru ele o rețea separată față de rețeaua pe care o folosești uzual (ex. telefon, laptop etc), ele putând avea o securitate slabă și deci pot deveni o vulnerabilitate foarte mare a rețelei (ex. un frigider smart nu are nevoie de o putere de procesare mare și atunci, de obicei, au componente care pot fi ușor hăckuite).

În EFdeN am dezvoltat un ghid al condițiilor de confort accesibil de pe site-ul nostru ce poate fi foarte util dacă îți construiești o casă, dar și un ghid al prosumatorilor dacă țintești să ai nu doar o casă sustenabilă, dar și una activă.

Ozana: Cum putem fi noi inșine mai sustenabili, în viețile noastre de zi cu zi?

Ioana Csatlos: Evaluăm, în primul rând, comportamentele și echipamentele nesustenabile din viețile noastre, pentru că dacă nu evaluăm, nu putem monitoriza și nu știm ce putem optimiza/eficientiza. Analizați de ce aveți nevoie pentru a vă menține stilul de viață modern, la ce puteți renunța și, cel mai important, ce puteți schimba în comportamentele voastre pentru a fi mai sustenabili.

De exemplu, trendul all smart ne îndeamnă să avem funcții smart sau chiar echipamente smart inutile pe care le vom folosi foarte rar și care vor crește energia consumată; mai mult, ele, în cele mai multe cazuri, rămân în standby atunci când nu sunt folosite și deci consumă fără să ne dăm seama. Bineînțeles, utilizați echipamente eficiente energetic, dar și opriți-le atunci când nu le utilizați.

Consider important să nu uităm că nu orice comportament online este sustenabil,  de exemplu utilizarea video-urilor la o calitate maximă nu este mereu necesară. Universitatea Yale scria într-un articol chiar că dacă 70 milioane de video-uri ar fi urmărite cu calitatea redusă, gazele cu efect de seră ar fi reduse cu 3.5 milioane tone, echivalentul a 6% din consumul de cărbune al SUA.

Nu în ultimul rând, fiți ambasadorii sustenabilității în cercurile voastre de prieteni, în comunități și nu subestimați impactul personal.

Suntem 7.75 de miliarde de oameni pe planetă, iar impactul personal al fiecăruia ne va duce mai departe, sau nu, căci teama este că nu vom putea să ne schimbam stilul de viață la timp pentru a încetini încălzirea globală suficient de mult. În fiecare an, Overshoot Day, data de la care omenirea trăiește pe datorie, ziua din an în care consumul depășește producția anuală și potențialul de regenerare anual al planetei, este din ce în ce mai devreme. Anul acesta a fost pe  28 iulie, iar singura dată în care am salvat timp, a fost între 2019 și 2020, când a avut loc cu aproape trei săptămâni mai târziu, datorită măsurilor stricte impuse de pandemie.

Ozana: Ce ar trebui să facă statul (mai mult) ca să sprijine acest tip de proiecte?

Ioana Csatlos: Schimbările pot începe din mediul ONG, de unde părerile sunt exprimate și susținute, și desigur că ele pot fi amplificate de mediul privat, dar schimbarea sistemică poate fi produsă numai la nivelul administrației, iar aceasta din urmă nu poate fi făcută decât de autorități. Cred că există o mare responsabilitate aici și avem o serie de proiecte cu autorități publice, chiar dacă deocamdată mici.

Administrația ar trebui să participe activ atât la motivare și încurajare, cât și la informarea și la  educarea oamenilor, prin campanii de educare pe tema economiei circulare, prin evenimente și prin crearea de contexte, atât în mediul online, cât și offline, pentru ca abia în final, să recurgă la obligativitate prin taxe și amenzi.

Stimulentele ar îmbunătăți de asemenea indicatorii  de dezvoltare durabilă, dacă ele nu vor fi blocate de o birocrație excesivă. Dar ele au dezavantajul că oamenii se obișnuiesc cu recompensele și odată ce ele nu vor mai exista, vor reprezenta un bun luat și nu unul neacordat pentru un comportament negativ.

Ozana: Cum vezi viitorul în acest domeniu, în România? Te gândești să pleci din țară sau simți că efortul tău ar fi mai apreciat în Occident?

Ioana Csatlos: Cred că eforturile noastre sunt apreciate acolo unde este nevoie de ele. Sigur că o misiune sustenabilă, oricare ar fi ea, ar fi ușurată într-o țară cu tradiție în dezvoltarea durabilă și, deci, apreciată. La nivel de impact însă, necesitatea rămâne tot aici. Sper că fiecare dintre noi rămâne în locul său, atât timp cât efortul său contează, cât impactul pe care îl are este unul pozitiv și consider important să nu trăim din inerție, în orice domeniu am activa.

În competiție am concurat cu țări cu tradiție de 40-50 ani în sustenabilitate. În România, primele inițiative durabile au început semnificativ acum 10-15 ani, așadar ne batem la masa greilor din liga de pitici, dar cu ajutorul conștientizării impactului personal și cu schimbări sistemice putem fi pe un curs bun al evoluției. Întrebarea este dacă vom adopta aceste schimbări suficient de repede ca ele să conteze, deoarece lupta cu schimbările climatice nu se câștigă prin ordonanțe de urgență.

Vă las cu un gând: să facem o actualizare din a fi cei mai buni din lume, în a fi cei mai buni pentru lumea în care trăim.