Descoperirea bizară despre creierul uman: ce au aflat cercetătorii

Creierul uman este atât de moale, încât cade sub propria sa greutate.

Încercarea de a ridica un creier uman care nu a fost conservat în formaldehidă este cam ca încercarea de a ridica o bucată de substanță gelatinoasă, au dezvăluit noi cercetări. Folosind o combinație de scanări RMN și modelare computațională, autorii studiului au calculat fragilitatea creierului participanților vii și au descoperit că acestea sunt, într-adevăr, foarte spongioase.

În timp ce creierele care apar în serialele medicale TV tind să arate destul de solide, aparatul cerebral din interiorul craniilor noastre este, de fapt, o bucată de țesut care se clatină – deși unul foarte inteligent. Odată îndepărtat, totuși, schimbările de temperatură și utilizarea agenților de conservare ajută la creșterea rigidității creierului.

Vorbind cu New Scientist, Nicholas Bennion – coautorul noului studiu – a explicat că „dacă luăm un creier care nu a fost conservat în niciun fel, rigiditatea lui este incredibil de scăzută și se desface foarte ușor. Și, într-adevăr, este probabil mult mai moale decât își dă seama majoritatea oamenilor”.

Se oprește curentul în Ajun și de Crăciun în județul Ilfov. Lista străzilor care nu vor avea lumină în perioada 24-26 decembrie

Câți kilometri de autostradă s-au construit în România în 2024. Record istoric, cifre aproape duble față de 2013

Creierul uman, în afara craniului

Această lipsă de rigiditate înseamnă că mișcările mici ale craniului fac creierul să se balanseze, ducând la ceea ce este cunoscut sub numele de „schimbare pozițională a creierului”. Pentru neurochirurgii care au nevoie de precizie exactă atunci când fac incizii, tendința creierului de a se clătina reprezintă o provocare majoră.

Bennion și colegii săi și-au propus să înțeleagă mecanica deplasării poziționale a creierului, calculând caracteristicile materiale ale creierului și ale țesutului din jur. Ei au scanat creierul a 11 persoane în timp ce stăteau întinși cu fața în jos și cu fața în sus, înainte de a rula imaginile printr-un program de învățare automată.

Modelul rezultat a arătat că creierul se mișcă, de fapt, relativ puțin în interiorul craniului, creierul profund fiind deplasat cu aproximativ un milimetru pe măsură ce capul își schimbă poziția. Suprafața creierului, între timp, se mișcă cu doar o jumătate de milimetru, datorită unui „efect de legare” prin care țesuturile din jur țin creierul în loc.

Autorii studiului au putut calcula, de asemenea, modulul de volum al creierului, care oferă o măsură a cât de rezistent este la un material la presiune. Rezultatele au indicat că organul poate rezista la 148 de kilopascali de presiune. Potrivit New Scientist, aceasta înseamnă că creierul se rupe de zece ori mai ușor decât spuma de polistiren.