De ce râdeau dacii, strămoșii noștri la înmormântare: „fericirea de dincolo de moarte”

Dacii aveau în trecut obiceiuri mai puțin obișnuite, astfel că la înmormântare ei râdeau. Află lucruri interesante despre „fericirea de dincolo de moarte” din cultura strămoșilor noștri.

Moartea, la fel ca prezentul, sunt singurele lucruri sigure din viața unui om. De-a lungul timpului și în funcție de tradițiile ficărui popor, moartea și cei morți sunt tratați diferit, generând ritualuri complexe sau neobișnuite. Geții și dacii la rândul lor aveau propriile ritualuri și ideologii cu privire la moarte și la trecerea din lumea celor vii în cea a celor drepți.

Cu toate că ritualurile prezentate mai jos au aparținut tracilor, se crede că geții și dacii aveau ritualuri asemănătoare. Unul dintre cei mai cunoscuți istorici de origine greacă, Herodot relatează că tracii aveau o cutumă relativ ciudată în cadrul înmormântărilor.

În loc să îl plângă pe cel care a părăsit această lume, oamenii râdeau cât puteau de mult. Ba mai mult, atunci când se năștea un prunc, oamenii din jur plângeau și jeleau. Ion Horațiu Crișan, un alt istoric este de părere că vechea civilizație considera că prin moarte, oamenii scapă de suferințele vieții, în timp ce la naștere plângeau pentru că știau ce îi va pregăti viitorul noului-născut.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Specialiștii sunt de părere că acest obicei bizar ar fi fost întânit și în rândul geților și dacilor din zona nord-dunăreană. Alți autori din Antichitate, la rândul lor vorbesc despre filosofia vieții în lumea tracă, astfel că persoana decedată pleacă într-o lume mai bună.

”Pe bună dreptate neamul tracic a pretins pentru sine faima de înţelepciune, prăznuind cu plânsete zilele de naştere ale oamenilor şi cu veselie înmormântările: fără poveţele învăţaţilor, el a văzut bine adevărata stare a condiţiei noastre umane“, preciza în scriere„Fapte şi cuvinte vrednice de luare aminte”, latinul Valerius Maximus, în secolul I d HR.

Așezare dacică Sarmizegetusa Regia

Solinus, un alt înțelept considera că tracii disprețuiau viața și credeau că spiritele se vor întoarce, astfel că toți erau pregătiți pentru moarte. Strămoșii noștri dacii alegeau să incinereze persoanele care mureau, drept dovezi stând numeroasele descoperiri arheologice.

Citește și: Matrița dacilor, marele mister al istoriei noastre: ce este și la ce folosea

Motivul pentru care dacii râdeau la o înmormântare

Morții erau arși pe ruguri din lemn, în timp ce războinicii avea parte de arderi individuale în locuri special amenajate ca niște cuptoare. O dovadă în acest sens este oferită de mormântul războinicului de la Poenești, unde a fost ars alături de o spadă lungă și trei vârfuri de săgeți.

”Se presupune că mai întâi a fost săpată groapa în care s-a construit cuptorul, apoi, după ce acesta a fost bine încins şi de pe vatră s-au curăţat cărbunii şi cenuşa, a fost introdus cadavrul care s-a calcinat la temperatura foarte ridicată din interior. După ce cuptorul s-a răcit a fost acoperit cu pământ”, potrivit istoricului Horaţiu Crişan.

De asemenea, la Cugir a fost descoperit un alt mormânt al unui războinic de rang înalt, fiind ars și înmormântat alături de o spadă impresionantă, coif și armură, dar și hanașamentul și caii săi de luptă. Mai multe popoare practicau arderea morților, crezându-se că prin ardere, sufletul celui decedat se ridica la cer odată cu fumul, acolo unde dăinuiau zeii. În timp ce oamenii de rând erau arși fără o ceremonie, cei de rang înalt erau incinerați după care avea loc ceremonii de înmormântare și chiar sacrificii.

În ceea ce privește sacrificiile din lumea tracă, de cele mai multe ori erau oferite ca jertfă pentru zei concubina defunctului, sclavii acestuia sau animalele preferate ale războinicului. Aceștia erau uciși și arși pe rug, însă în zona nord-dunăreană nu au fost găsite dovezi în acest sens, excluzând caii marelui războinic de la Cugir.

Citește și: Limba dacilor, o comoară mai mică decât crezi: Câteva cuvinte foloseau de fapt, de ce nu scriau

Citește și: Strămoșii românilor de azi, mai aproape de nordicii blonzi cu ochi albaștri: cum arătau getodacii, de fapt