De ce amintirile jenante pot declanșa din nou sentimente de rușine: ce arată studiile

Am făcut-o cu toții – îți vezi de treburile tale și dintr-o dată te gândești la acea perioadă din liceu în care ai spus ceva cu adevărat stupid. Sau acea perioadă de acum câțiva ani când ai făcut o gafă socială. Iată cum acționează amintirile.

Te înfioară și vrei doar să mori de rușine. De ce aceste amintiri negative par să ne apară în cap? Și de ce ne simțim încă atât de stânjeniți, când a trecut de mult? Cum vin amintirile în conștientizarea noastră?

Gândirea actuală este că există două moduri prin care ne amintim experiențe din trecutul nostru. O modalitate este intenționată și voluntară. De exemplu, dacă încerci să-ți amintești ce ai făcut ieri la serviciu sau ce ai mâncat la prânz sâmbăta trecută. Aceasta implică un proces deliberat și efort, în timpul căruia căutăm amintirea în mintea noastră.

Cum acționează amintirile în creierul nostru

A doua cale este neintenționată și spontană. Acestea sunt amintiri care doar par să ne „apară” în minte și pot fi chiar nedorite sau intruzive. Deci, de unde provine acest al doilea tip de memorie?

Secretul moldovencelor pentru cea mai bună salată de varză murată. Ingredientul special cu care o condimentează

Accident grav în Suceava: Șapte persoane implicate. O mașină s-a răsturnat

O parte a răspunsului constă în modul în care amintirile sunt conectate între ele. Înțelegerea actuală este că experiențele noastre trecute sunt reprezentate în rețele conectate de celule care locuiesc în creierul nostru, numite neuroni. Acești neuroni cresc conexiuni fizice între ei prin suprapunerea informațiilor din aceste reprezentări.

De exemplu, amintirile pot împărtăși un tip de context (o plajă pe care ai fost, restaurante la care ai mâncat), pot apărea în perioade similare ale vieții (copilărie, ani de liceu) sau au suprapuneri emoționale și tematice. O activare inițială a unei amintiri ar putea fi declanșată de un stimul extern din mediul înconjurător (viziuni, sunete, gusturi, mirosuri) sau de stimuli interni (gânduri, sentimente, senzații fizice).

Odată ce neuronii care conțin aceste amintiri sunt activați, este mai probabil ca amintirile asociate să fie rechemate în conștientizarea conștientă. Un exemplu ar putea fi să treci pe lângă o brutărie, să simți mirosul de pâine proaspătă și să te gândești spontan la weekendul trecut când ai gătit o masă pentru un prieten. Acest lucru ar putea duce apoi la o amintire când a fost arsă pâinea și a fost fum în casă. Nu toată activarea va duce la o memorie conștientă și, uneori, asocierile dintre amintiri s-ar putea să nu ne fie complet clare.

De ce amintirile ne fac să simțim? Când amintirile ne vin în minte, de multe ori experimentăm răspunsuri emoționale la ele. De fapt, amintirile involuntare tind să fie mai negative decât amintirile voluntare. Amintirile negative tind să aibă, de asemenea, un ton emoțional mai puternic decât amintirile pozitive.

Oamenii sunt mai motivați să evite rezultatele proaste, situațiile proaste și definițiile proaste decât să le caute pe cele bune. Acest lucru se datorează probabil nevoii presante de supraviețuire în lume: fizic, mental și social. Deci amintirile involuntare ne pot face să ne simțim extrem de triști, anxioși și chiar rușinați de noi înșine.