Cea mai longevivă peșteră din Spania, decoperită: ce spun cercetătorii despre ea și ce legătură are cu omul de Neanderthal

O peșteră din Spania poate fi considerată cea mai longevivă „ascunzătoare” din lume. Se preconizează că oamenii de Neanderthal ar fi frecventat-o zeci de mii de ani.

Așezările umane azi sunt, mâine nu mai sunt. Omul a rămas, de-a lungul timpului, în anumite regiuni, dar cu timpul a plecat, din diverse motive.

O peșteră din Spania pare să fi fost chiar specială, de vreme ce oamenii l-au folosit, chiar dacă oarecum sporadic, timp de 50.000 de ani.

Acel loc este Cueva de Ardales, o peșteră din Málaga, în sudul Spaniei, renumită pentru arta preistorică inscripționată pe pereții ei. Au fost catalogate peste 1.000 de astfel de lucrări, dintre care unele au arătat că oamenii de Neanderthal chiar se pricepeau la artă.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Primele săpături au fost efectuate în peșteră, oferindu-le, în cele din urmă, oamenilor de știință o idee mai mai clară despre cum foloseau peștera oamenii de Neanderthal, dar și oamenii moderni, inclusiv durata de timp pentru care au folosit-o.

Cueva de Ardales, o combinație de muzeu de artă și cimitir

Pe parcursul a 50.000 de ani, oamenii de Neanderthal au început să folosească peștera și au folosit-o cu scopul de a crea artă și de a-și îngropa morții.

„Cercetarea noastră prezintă o serie bine stratificată de peste 50 de date radiometrice în Cueva de Ardales care confirmă antichitatea artei paleolitice de acum peste 58.000 de ani”, explică o echipă de cercetători, condusă de arheologul José Ramos-Muñoz de la Universitatea din Cadiz, Spania.

„De asemenea, confirmă faptul că peștera a fost un loc de activități special legate de artă, deoarece au fost descoperite numeroase fragmente de ocru în paleoliticul mediu”, au mai spus ei.

Săpăturile au avut loc între anii 2011 și 2018, concentrându-se pe intrarea în peșteră. Aceasta este, probabil, cea mai intensă regiune a peșterii și conține cea mai mare concentrație de picturi abstracte, nefigurative. De aici, cercetătorii au săpat pentru a accesa diferitele straturi, îngropate de-a lungul timpului, care conțin urme ale prezenței umane.

Aceste straturi au scos la iveală istoria de ocupare neuniformă a peșterii, începând de la stratul cel mai de jos, cel mai vechi. Acesta a fost datat acum 58.000 de ani, folosindu-se datarea cu radiocarbon, în concordanță cu datele obținute anterior pentru cele mai vechi picturi din peșteră, lucrări abstracte constând din puncte, țesături și mâini.

Oamenii moderni par să fi ajuns în regiune în urmă cu aproximativ 35.000 de ani, ceea ce sugerează că peștera a fost nefolosită timp de 7.000 de ani.

Interesant este că, deși au ajuns mult mai târziu, oamenii moderni par să fi folosit peștera în scopuri similare celor de Neanderthal. Niciunul dintre artefactele recuperate din orice perioadă nu avea legătură cu sarcinile casnice, ceea ce sugerează că peștera nu a fost folosită ca spațiu de locuit.