Elisabeta a fost considerată cea mai frumoasă dintre fiicele Reginei Maria. Un copil dificil, o adolescentă capricioasă, Regina Greciei, dar și o femeie extrem de nefericită, mai apoi.
Povestea prințesei ajunsă regină este una mai puțin știută de publicul obișnuit, însă ea trebuie spusă și cunoscută, întrucât s-ar putea transforma, cu foarte mare ușurință, într-un scenariu de film.
Elisabeta s-a născut în data de 12 octombrie 1894, la Sinaia, fiind fiica Reginei Maria și a Regelui Ferdinand. De altfel, Regina avea numai 19 ani când a adus-o pe aceasta pe lume, astfel că educarea și creșterea prințesei au picat în sarcina Reginei Elisabeta, cea căreia micuța prințesă i-a preluat, de altfel, și numele.
Este singurul copil al Reginei Maria care nu a beneficiat de cursurile școlii publice, ea studiind acasă, în paralel luând cursuri de pian și vioară chiar de marele George Enescu.
„Micuţa avea o piele albă ca laptele şi nişte ochi mari, verzi, mereu uimiţi. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii paşi. Deşi era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleşteu, cu uriaşele dalii, aliniate lângă peronul din faţa castelului, unde trăgeau şirurile de trăsuri. M-a tulburat şi mai mult când mi-a spus că visează colorat şi că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios copil al meu”, se menționa, potrivit adevarul.ro.
De altfel, mama sa avea să scrie, despre fiica sa, mai târziu: „Secretul stă în egoismul ei total şi absolut, nu dăruieşte niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenţie. Trăieşte numai pentru ea, şi totuşi se ascunde în ea un fond foarte bun. Trăieşte ruptă de realitate şi aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată şi compătimită ca o neînţeleasă. Are la dispoziţie tot ce şi-ar putea dori şi nicăieri nu se simte bine. N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei. Ea ne iubeşte, în felul ei, dar nu este o dragoste activă, ei nu-i oferă nici un fel de bucurie şi nouă foarte puţină, pentru că nu se manifestă niciodată”.
Mai târziu, prințesa devenea pe deplin conștientă de șarmul său, astfel că, potrivit unor relatări ale vremurilor, ar fi fost surprinsă flirtând chiar cu soțul surorii sale, regele Iugoslaviei, Alexandru.
Tot ea ar fi trăit o scurtă poveste de dragoste cu dirijorul George Georgescu, însă această relație nu ar fi fost văzută cu ochi buni de Regina Maria, așadar i-ar fi cerut să pună punct relației, iar când n-a mers, i-ar scris chiar lui Georgescu. „Dragul meu Georgescu, copiii regali au viața lor, au un destin. Destinul copiilor mei este să fie regi și regine, deci noi plecăm la Paris să-i fac trusoul. Se va mărita cu Diadocul George al Greciei. Știu ca ești om de cuvant. Te rog să nu-i scrii, să nu-i telefonezi, să nu-i telegrafiezi, să nu-i raspunzi la scrisori pentru că e mai bine să sufere decât să stricăm ceva care poate într-o zi va fi bine pentru ambele țări, Grecia și România”, i-a scris Regina Maria lui George Georgescu.
La vârsta de 26 de ani, Elisabeta era promisă lui George al Greciei. Se poate spune că numele de George a urmărit-o toată viața.
Cu toate astea, prințesa nu era foarte entuziasmată de „actualul George”, așadar scria, la un moment dat, în jurnalul său: „Am 26 de ani şi mă simt aproape bătrână, obosită de speranţe şi aşteptarea unei iluzii ce nu mai soseşte”.
Imediat după căsătorie, ea s-a trezit în ipostaza de a nu se adapta nici Greciei, însă nici soțului său, refuzând să participe la întâlnirile oficiale. Își ocupa timpul cu lectură și muzică, iar uneori călătorea departe de soțul său, refuzând, deopotrivă, să-i facă acestuia vreun moștenitor.
Cu toate că George al Greciei a insistat să rămână căsătorit cu ea, Elisabeta nu se afla pe aceeași lungime de undă, așadar a renunțat la coroana de regină, la scurt timp. „Înaintea divorţului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereţii! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din Ronsard, în franceză.Cine s-o mai înţeleagă?” , scria Regina Maria în jurnalul personal.
După divorț, avea să ducă o viață izolată, alături de servitoarea sa. Moare în 1956, la Cannes, în Franța, nu înainte de a sta o perioadă în Castelul Banloc.