Ce speră, de fapt, să obțină Vladimir Putin prin bombardarea masivă a Ucrainei

Recentele atacuri aeriane ale Rusiei asupra Ucrainei sunt un răspuns la mai multe probleme noi și neprevăzute cu care se confruntă Kremlinul în ultimele săptămâni. În ciuda rezultatelor mixte din primele șase luni de război, la Moscova a existat un scepticism cu privire la contraofensiva Kievului.

Operațiunea militară din Ucraina nu se desfășoară conform planului lui Putin

În consecință, eșecurile militare severe ale Rusiei în regiunile Harkov și Herson nu au putut să nu provoace consternare, stârnind o dorință larg răspândită de a găsi un țap ispășitor și forțând puterile actuale să se implice mai mult decât de obicei. Acest lucru, la rândul său, a avut efectul de a încuraja poporul să fie mult mai critic la adresa campaniei militare, care, până de curând, fusese considerată victorioasă.

În plus, a devenit evident și faptul că elita rusă nu avea un plan de prezentare a implementării mobilizării parțiale anunțate de Kremlin. Combinat cu șocul pierderilor militare ale Rusiei, a creat impresia că puterea actuală își pierde capacitatea de a demonstra orice unitate în probleme dificile.

Anexarea celor patru regiuni nu a reușit să stârnească euforie publică

Pe fondul ordinului de încorporare, anunțul anexării a patru „teritorii” din Ucraina nu a reușit să stârnească nicio euforie publică în Rusia și, într-adevăr, a trecut, în mare măsură, neobservat din mai multe motive. Spre deosebire de portul cheie și destinația populară de vacanță din Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014, nu există o imagine coerentă a regiunii Donbas sau Herson în memoria istorică rusă. Plus că referendumurile simulate nu au fost descrise cu mare succes. Este posibil ca Moscova să fi avut mai multă susținere din partea rușilor dacă anunța anexarea după explozia de pe podul Kerci, mișcare care ar fi atras atenția mai mult.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

În cele din urmă, explozia și pagubele create podului, construit cu mare cheltuială de Rusia și finalizat abia în 2018, au fost o sursă evidentă de stres, deoarece imediat a părut clar că în spatele atacului se afla Ucraina. Răspunsul Kremlinului la această întorsătură a evenimentelor a fost lansarea unui nou val de lovituri cu rachete în regiuni ucrainene, în perioada 10-11 octombrie, urmate de atacuri cu drone la Kiev (17 octombrie).

De ce Kremlinul bombardează masiv Kievul

Scopul loviturilor cu rachete este repoziționarea acțiunilor Moscovei în ochii susținătorilor ruși ca „apărare”, mizând pe siguranța poporului, ca răspuns la acțiunile degradante ale inamicului său.

Din punct de vedere militar, atacurile din 10-11 octombrie au permis Rusiei să sporească ambiguitatea în jurul intențiilor sale. Trebuia să demonstreze determinarea Moscovei, dar nu a fost însoțită de nicio explicație a ceea ce urma să realizeze: a fost planificată ca măsură defensivă împotriva contraatacului ucrainean din jurul Hersonului? Pentru a preveni alungarea trupelor ruse din Berdiansk sau Melitopol? Ori să înghețe status quo-ul înainte de posibile discuții viitoare despre pace? Să prelungească conflictul în speranța întăririi armatei după recalificarea soldaților nou mobilizați? Sau să creeze o scuză pentru utilizarea unei arme nucleare?

Bombardamentul spontan i-a oferit Moscovei ocazia să demonstreze că nu stă degeaba. Cei care au considerat explozia de pe podul spre Crimeea o umilință flagrantă au putut vedea singuri că insulta nu a rămas nepedepsită de Vladimir Putin.

Totuși, simpla acțiune, oricât de demonstrativă ar fi, nu este o garanție că rezolvă problemele existente. Eficiența militară a bombardării infrastructurii energetice a Ucrainei este discutabilă. Dificultățile în relațiile cu alți foști vecini sovietici nu au fost nici ele rezolvate. Teoria potrivit căreia mobilizarea militară ar spori capacitățile de luptă ale forțelor armate ale Rusiei nu a fost încă dovedită, subliniază The Moscow Times.