Călătoria în timp este posibilă doar într-un singur mod, susțin oamenii de știință

Mulți dintre noi ar apela la călătoria în timp tocmai pentru a putea retrăi anumite momente sau poate a îndrepta anumite greșeli din trecut. Totuși, cât de posibilă este această călătorie?

Înțelegerea noastră modernă a timpului și a cauzalității provine din relativitatea generală. Teoria fizicianului teoretician Albert Einstein combină spațiul și timpul într-o singură entitate „spațiu-timp” și oferă o explicație remarcabil de complicată a modului în care funcționează ambele, la un nivel fără egal de nicio altă teorie consacrată.

Această teorie există de mai bine de 100 de ani și a fost verificată experimental cu o precizie extrem de ridicată, așa că fizicienii sunt destul de siguri că oferă o descriere precisă a structurii cauzale a Universului nostru.

De zeci de ani, fizicienii au încercat să folosească relativitatea generală pentru a-și da seama dacă acest tip de călătorie este posibilă. Cu toate acestea, fizica nu este matematică, iar ecuațiile sunt lipsite de sens dacă nu corespund cu nimic în realitate.

Ce trebuie să faci după ce fierbi cartofii pentru cel mai pufos piure pe care l-ai mâncat vreodată. Trucul simplu care face diferența

Cât usturoi se pune la piftie pentru un gust perfect. Secretul pe care nu-l știu multe gospodine

Există două probleme principale care ne fac să credem că aceste ecuații pot fi nerealiste. Prima problemă este una practică: construirea unei mașini a timpului pare să necesite materie exotică, care este materie cu energie negativă.

Toată materia pe care o vedem în viața noastră de zi cu zi are energie pozitivă. Din mecanica cuantică, știm că o astfel de materie poate fi creată teoretic, dar în cantități prea mici și pentru un timp mult prea scurt. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că este imposibil să se creeze materie exotică în cantități suficiente.

Mai mult, pot fi descoperite și alte ecuații care permit călătoria în timp fără a necesita materie exotică. Prin urmare, această problemă poate fi doar o limitare a tehnologiei noastre actuale sau a înțelegerii mecanicii cuantice.

Cealaltă problemă principală este mai puțin practică, dar mai semnificativă: este observația potrivit căreia călătoria în timp pare să contrazică logica, sub forma paradoxurilor călătoriei în timp. Există mai multe tipuri de astfel de paradoxuri, dar cele mai problematice sunt paradoxurile de consistență.

Paradoxurile consistenței se întâmplă ori de câte ori există un anumit eveniment care duce la schimbarea trecutului, dar schimbarea în sine împiedică acest eveniment să se întâmple în primul rând. Îți poți imagina astfel că intri într-o mașină a timpului pe care o folosești pentru a ajunge în trecut, unde o vei distruge, fiindu-ți imposibil să te mai întorci în actualul moment.

Dacă nu poți utiliza mașina timpului, atunci nu te poți întoarce în timp și distruge. Astfel nu este distrusă, rezultând că te poți întoarce în timp și să o distrugi. Cu alte cuvinte, mașina timpului este distrusă dacă și numai dacă nu este distrusă. Ea nu poate avea ambele stări simultan, fiind un scenariu inconsevent și paradoxal.

Călătoria în timp are o teorie plauzibilă

Există o concepție greșită comună în science-fiction că paradoxurile pot fi „create”. Călătorii în timp sunt de obicei avertizați să nu facă schimbări semnificative în trecut și să evite să-și întâlnească sinele trecut tocmai din acest motiv. Exemple în acest sens pot fi găsite în multe filme de acest gen.

Dar în fizică, un paradox nu este un eveniment care se poate întâmpla cu adevărat. El este un concept pur teoretic care indică o inconsecvență în teoria însăși. Cu alte cuvinte, paradoxurile consistenței nu implică doar că această călătorie în timp este un efort periculos, ele sugerează că pur și simplu nu poate fi posibilă.

Aceasta a fost una dintre motivațiile pentru fizicianul teoretician Stephen Hawking pentru a-și formula conjectura de protecție a cronologiei, care afirmă că o călătorie în timp ar trebui să fie imposibilă. Cu toate acestea, această presupunere până acum rămâne nedovedită.

În plus, universul ar fi un loc mult mai interesant dacă în loc să eliminăm călătoria în timp din cauza paradoxurilor, am putea elimina paradoxurile în sine. O încercare de a rezolva paradoxurile călătoriei în timp este conjectura de autoconsistență a fizicianului teoretician Igor Dmitriyevich Novikov, care afirmă în esență că poți călători în trecut, dar nu îl poți schimba.

Potrivit lui Novikov, dacă aș încerca să-mi distrug mașina timpului în cinci minute în trecut, aș descoperi că este imposibil să o fac. Legile fizicii ar conspira cumva pentru a păstra consistența.

Ideea este foarte simplă. Când ieși din mașina timpului, ieși într-o linie temporală diferită. În acea cronologie, poți face tot ce vrei, inclusiv distrugerea mașinii timpului, fără a schimba nimic din cronologia originală din care ai venit.

Deoarece nu poți distruge mașina timpului în cronologia originală, care este cea pe care obișnuiai să călătorești înapoi în timp, nu există paradox. Astfel, călătoria în timp ar putea fi posibilă, dar numai dacă Universul poate permite mai multor istorii să coexiste.

Călătoria în timp și liniile temporale paralele merg aproape întotdeauna mână în mână în science fiction, dar acum avem dovezi că trebuie să meargă mână în mână și în știința reală. Relativitatea generală și mecanica cuantică ne spun că această călătorie în timp ar putea fi posibilă, dar dacă este, atunci trebuie să fie posibile și istorii multiple.