Armele secrete folosite în războaie de către ruși și americani: ce erau bombele cu lilieci, porumbeii spioni sau câinii anti tanc

Oamenii dau dovadă de foarte multă ingeniozitate, mai ales dacă se află sub presiunea războiului. Armele secrete utilizate de către ruși și americani în războaie fac dovada acestui lucru, iar cei care le-au gândit au luat în considerare ajutorul animalelor, chiar dacă acesta era o ultimă misiune din viața acestora.

Armele secrete utilizate în războaie dezvoltate de către americani și ruși

Pe perioadă de război, statele concurează în a dezvolta arme cât mai bune pentru a dejuca planurile inamicilor. Astfel, de-a lungul războielor, atât rușii cât și americanii au realizat astfel de arme pentru a putea contracara următoarea mișcare a inamicului. Desigur, imaginația acestora i-a determinat să se gândească la arme „mai sofisticate”, precum porumbei spioni, câini anti-tanc, dar și pisici cu dispozitive de urmărire, pentru a capta fiecare mișcare a inamicului pe câmpul de război. Iată ce arme bizare foloseau aceștia!

Lilieci pe post de bombe

Americanii au dezvoltat o bombă pentru a o utiliza împotriva Japoniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această bombă conținea fiecare câte 40 de lilieci aflați în stare de hibernare, iar pe fiecare dintre ei era atașată o mică bombă din napalm, la care era atașat un cronometru. Aceste bombe erau prevăzute și cu parașută, oferind liliecilor suficient timp pentru a zbura și a se stabili într-un loc unde avea loc explozia.

Bombe anti-tanc pe câini

Rușii au încercat să îi țină la distanță pe naziști în cel de-Al Doilea Război Mondial, atașând bombe pe câinii pe care îi dresau să se ascundă sub tancurile inamice. Potrivit propagandei sovietice, în acest fel au fost capabili să distrugă 300 de tancuri inamice. Acest program cu câini a continuat până în anul 1996.

Motivul pentru care Mircea Baniciu încă nu și-a luat în brațe nepotul. Ana Baniciu dă toate detaliile despre cum i s-a schimbat viața, după naștere EXCLUSIV

Muzicianul din România care a intrat de patru ori în Cartea Recordurilor. Obișnuia să se antreneze ore în șir, de trei ori pe săptămână

Porumbei folosiți în a ghida rachete

Proiectul a fost dezvoltat de către B.F. Skinner, însă acesta a fost anulat din cauză că nu era atât de practic. Cu toate acesta, ideea avea la bază rachete ghidate de porumbei. Mai exact, racheta era prevăzută cu lentile la exterior, în partea din față, pe care proiectau imaginea țintei în interior. Astfel, porumbeii erau condiționați să ciugulească ținta, astfel încât modificau planul de zbor al rachetei respective.

Porumbei pe post de spioni

Operațiunea din anii 1970 a primit numele de cod „Tacana” și a explorat utilizarea porumbeilor cu camere minuscule, pentru a face fotografii, arată fișierele declasificate de către CIA. Acest proiect a profitat de faptul că porumbeii au o abilitate uimitoare, întrucât aceștia pot fi lăsați oriunde unde nu au mai fost înainte, însă mereu vor găsi drumul înapoi spre casă, în ciuda distanței de câteva sute de kilometri.

Folosirea porumbeilor pentru comunicații datează de mii de ani, dar în Primul Război Mondial aceștia au început să fie folosiți pentru colectarea de informații. În cel de-Al Doilea Război Mondial, o ramură puțin cunoscută a informațiilor britanice MI14 a condus un serviciu secret de porumbei care arunca păsările într-un container, cu o parașută, peste Europa ocupată. Peste o mie de porumbei s-au întors cu mesaje, inclusiv detalii despre locurile de lansare a rachetelor V1 și stațiile radar germane.

Un mesaj de la un grup de rezistență numit Leopold Vindictive a produs un raport de informații de 12 pagini trimis direct lui Churchill. După război, un „Sub-comitet de porumbei” special al Comitetului mixt de informații al Marii Britanii a analizat opțiunile pentru Războiul Rece. Dar, în timp ce operațiunile britanice au fost în mare parte închise, CIA a preluat controlul în exploatarea abilității porumbeilor.

Operațiunea Tacana s-a dezvoltat din munca desfășurată în anii 1960 care a analizat utilizările diferitelor animale. Mai mult, fișierele arată că CIA a antrenat un corb să livreze și să recupereze obiecte mici de până la 40 de grame, de pe pervazul clădirilor inaccesibile. Un fascicul cu laser roșu intermitent a fost folosit pentru a marca ținta și o lampă specială atrăgea pasărea înapoi. CIA a livrat în secret un dispozitiv de ascultare cu o pasăre la o fereastră, deși nu a fost preluat niciun sunet de la ținta vizată.

De asemenea, CIA a analizat dacă păsările migratoare ar putea fi folosite pentru a plasa senzori, pentru a detecta dacă Uniunea Sovietică a testat arme chimice. De asemenea, se pare că au existat încercări ale unui fel de stimulare electrică a creierului pentru a ghida câinii de la distanță, deși multe dintre detalii sunt încă secrete. O operațiune raportată anterior numită „Acoustic Kitty” presupunea plasarea dispozitivelor de ascultare în interiorul unei pisici.