Ajuns la “școala de actori” pe banii orașului, a devenit de referință în filmul românesc: Emanoil Petruț s-a stins la doi ani după iubirea sa

Emanoil Petruț nu mai este de ani buni printre noi, totuși actorul român va rămâne mereu în memoria colectivă a țării noastre, de vreme ce rolurile interpretate de acesta au darul de a-l fi transformat în nemuritor.

A fost vocea lui Decebal, dar și a lui Mihai Viteazul și a jucat în nenumărate filme istorice realizate de Sergiu Nicolaescu. S-a stins mult prea devreme, în anul 1983.

Înainte să dispară pentru totdeauna, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

Emanoil Petruț – imagine de arhivă

A fost descoperit de George Vraca: „Eu m-am născut actor”

A jucat roluri negative, dar și pozitive și a fost partener de scenă cu personalități de marcă ale teatrului românesc din acea perioadă.

Pericol de avalanșe în Rânca, în a doua zi de Crăciun. Viscolul a închis drumul către stațiune, ce spun autoritățile

Un club din Sighișoara a luat foc în noaptea de Crăciun. Ce ar fi cauzat incendiul, 150 de persoane au fost evacuate

S-a născut în data de 8 februarie 1932, în Mărășești.

Este descoperit de marele George Vraca, iar în 1948 este trimis, pe cheltuiala administraţiei orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care l-a absolvit în anul 1953.

În 1957 se angajează la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, iar în stagiunea 1957-1958 deja juca în „Apus de Soare”, după opera scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Robert Hoffmann, Emanoil Petruț și Florin Piersic în filmul „Lupta pentru Roma„

Din pricina unei probleme de sănătate care îi afectase corzile vocale și îi făcea vocea să sune pițigăiat, Sergiu Nicolaescu se vede pus în postura de a trebui să-i dubleze vocea lui Amza Pellea, în Mihai Viteazul. Această misiune avea să-i revină lui Emanoil Petruț.

„Eu m-am născut actor, indiferent dacă această afirmaţie a deranjat sau deranjează pe cineva, actor, aşa cum caii se nasc cai, aşa cum copacii se nasc copaci, pentru că eu consider că artistul este o specie ca oricare alta, pe care natura a făurit-o şi de care oamenii nu se mai pot lipsi”, declara Emanoil Petruț, în anul 1975, pentru Almanah Cinema.

Despre lumea filmului, cea pe care o iubea atât de mult, Emanoil Petruț spunea: „Desigur, aceste relaţii bilaterale presupun şi obligaţia publicului de a-şi aprecia actorii, de a nu le deteriora mitul, de a nu-i vulgariza. E necesară şi o anumită discreţie din partea publicului care este judecătorul vieţii noastre artistice, dar nu şi al vieţii noastre personale, la care şi noi avem dreptul ca şi el. Este adevărat că profesiunea noastră ne obligă să fim în văzul tuturor, dar uneori este, cel puţin neplăcut, să fii ţinta comentariilor de toate felurile, a omului de pe stradă.

Vorbind despre filmul românesc, prefer pe cele care-ţi dau prilejul să te întâlneşti cu un public cât mai numeros, adică genurile accesibile. Cred că filmele impropriu numite «uşoare» se bucură în mod firesc de afecţiunea sporită a spectatorului, care caută în film un moment de destindere şi nu de meditaţie.

Această constatare nu trebuie să ne facă să uităm însă că publicul este dornic şi de comedii, şi de drame, şi de spectacole poliţiste, şi de aventuri, numai bune să fie; iar pentru noi, angajaţii publicului, părerea lui trebuie să fie suverană”, declara acesta în numărul șase al revistei Cinema, din anul 1968.

Emanoil Petruț în filmul Tudor – imagine de arhivă

Se stinge la scurt timp după soția sa

În 1960, tânărul actor se căsătorea cu Catinca Ralea, fiica celebrului estetician și filosof Mihai Ralea.

La vremea respectivă, el avea 28 ani, iar ea, aproape 31. Despre Catinca Ralea se spunea că era unul dintre cei mai cultivați oameni din acea perioadă, având o carieră excepțională în radio, printre altele.

În ziua de 19 ianuarie a anului 1981, soția sa, Catinca murea la vârsta de 51 de ani, iar el avea să o urmeze doi ani mai târziu, în anul în care împlinea, la rândul său, 51 de ani.

Ambii își dorm somnul de veci în Cimitirul Bellu, din Capitală.