Adevăratul june-prim al filmelor românești n-a fost nici Piersic și nici Dichiseanu. Cristea Avram a părăsit-o pe Olga Tudorache pentru o actriță de talie internațională

Cristea Avram este unul dintre cei mai apreciați actori români, din toate timpurile. Șarmul actorului îl făcea irezistibil pentru reprezentantele sexului frumos, iar cei mai „afemeiați” actori ai timpurilor cu pricina ar fi putut să ia lecții de la acesta.

Evident, Cristea Avram era un bărbat atrăgător, cu un aspect de „James Bond”, iar personalitatea sa întregea tabloul unui cuceritor de rang înalt.

Desigur, cu toții știm că Ion Dichiseanu a făcut-o pe Sara Montiel să-l lase pe viitorul rege al Spaniei pentru a se muta cu acesta în garsoniera lui din București; sau că Florin Piersic ar fi reușit să o cucerească pe diva absolută a anilor trecuți, Angela Similea. Însă câți dintre români știu că un alt actor a fost și mai cuceritor de atât?

Cristea Avram – imgine de colecție

Cristea Avram, adevăratul crai al cinematografiei din România

Cristea Avram s-a născut în anul 1931, în Capitală, iar în 1958 absolvea Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Totuși, se poate spune că a ajuns actor dintr-o pură întâmplare. Imediat după absolvirea liceului, a urmat timp de trei ani cursurile Facultăţii de Filosofie, pentru ca ulterior, în 1953, să fie selecţionat în echipa artistică a Institutului C.I. Parhon.

Din comisia de selecţie făcea parte şi celebrul George Vraca, care l-a sfătuit să se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Inițial, Avram a refuzat, însă tot Vraca a fost cel care a reușit să-și ducă misiunea până la capăt și să-l convingă.

Pentru actor, anii ’60 au reprezentat gloria absolută, întrucât, în această perioadă, a jucat în multe filme românești, printre care: Darclee (1959), Poveste sentimentală (1960), Nu vreau să mă însor (1961), Anotimpuri (1963), De-aș fi… Harap Alb (1965).

Tot în acea perioadă, Avram avea să cunoască inclusiv gloria internațională, imediat după ce o echipă de cineaști francezi ce îl avea pe regizorul Henri Colpi în frunte, dar și pe frumoasa actriță Marina Vlady, a venit în România pentru a filma Steaua Fără Nume (Mona, l’étoile sans nom), o celebră ecranizare a piesei cu același nume, scrisă de Mihail Sebastian.

În Franța, a apărut în Manon 70” (1968) și Le temps de vivre (1969), dar cele mai multe filme au fost turnate în Italia. Începând cu anul 1969, a fost jucat în peste 30 de filme de lung-metraj. Ultimul său film se numește Lo studente (1983).

Cristea Avram și Marina Vlady – imagine de arhivă

Suferințele Olgăi Tudorache și succesul lui Avram

Imediat după ce a ajuns să joace cu actori din Franța, actrița Marina Vlady a „prins drag de el”, însă și el de ea.

În cel mai scurt timp, între cei doi s-a înfiripat o poveste de dragoste care, dacă nu conținea și al treilea element, poate că ar fi putut să fie una foarte frumoasă.

În consecință, Marina Vlady a cerut, imediat după ce s-a întors în Franța, dreptul de a primi viză. Cristea Avram a plecat în Franța, țară din care nu s-a mai întors niciodată, nici măcar după ce a încheiat relația cu celebra actriță, iar cariera lui a intrat într-un oarecare declin.

Partea cu adevărat dramatică a acestei povești este că, în România, Cristea Avram a lăsat în urmă o soție îndurerată, pe celebra actriță Olga Tudorache, însă și pe fiul pe care cei doi îl aveau împreună, Alexandru.

Imediat după despărțirea românului de Vlady, aceasta avea să intre într-o relație cu artistul rus Vladimir Vîsoţki, cu care s-a și căsătorit. Înainte de asta, ea fusese căsătorită de alte două ori.

După plecarea sa din România, actorul a jucat într-un singur film alături de cea care îi devenise iubită, Le temps de vivre (1969), totul ca, după aceea, să o aibă parteneră pe platourile de filmare pe celebra Catherine Deneuve.

Actorul român Cristea Avram a murit în anul 1989, în Italia, după o lungă suferință cauzată de o boală incurabilă.