Vinde o Dacia din 1975: prețul e enorm, dar arată impecabil și are număr infim de kilometri

Cât ai da pe-o Dacia 1300 din 1975? Probabil că nu atât de mult cât costă această mașină scoasă acum la vânzare, dar mașina e într-o condiție aproape impecabil, în ciuda vârstei.

În esență, Dacia 1300 e un Renault 12 cu modificări minimale și fabricată în România. A fost legendară, pentru că altceva n-a fost. N-a excelat nici la putere, nici la confort, dar românii s-au îndrăgostit de mașină. Acum a devenit automobil de epocă, iar prețul a crescut corespunzător.

Surpriza acestui început de an e făcută de-o Dacia 1300 din 1975 care are doar 7.900 kilometri. Se vinde la un preț incredibil: 12.490 de euro. De ce e incredibil? Pentru că un Sandero Stepway, de generație nouă, e mai ieftin decât această mașină din 1975.

Ce oferă o Dacia 1300 din 1975?

Cât costă să comanzi acasă mâncarea pentru Crăciun și Revelion. Suma pe care trebuie să o plătești ca să nu mai stai în bucătărie

Dezvăluirile cutremurătoare despre ultimele momente de viață ale lui Andrei Ionescu. Ce ar fi provocat moartea soțului regretatei Ileana Stana Ionescu

După cum vezi în pozele de mai sus, mașina vine și cu câteva „personalizări”. Dintre toate se remarcă covoarele. Altfel, e o Dacia clasică: motor de 1.3 litri, putere de 52 CP, are patru uși, iar cutia de viteze, ei bine, e manuală. Nu că ar fi existat, în versiunea standard, altceva. Poți vedea tot ce are mașina în anunțul de pe mobile.de.

În ceea ce privește istoria modelului, e una cel puțin interesantă. În 1966, la Poiana Brașov, câțiva producători europeni mari au venit cu oferte. Lista era așa: Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo și DKW, producător vest-german. Renault a venit cu R10, Peugeot a propus 204 Berline, Fiat a avut 1100D și Alfa Romeo a venit cu Giulia. DKW a propus F102. Dintre toate, Renault a sfârșit prin a câștiga licitația pentru ceea ce avea să devină mașina Dacia.

La mijlocul anilor ’60, Ceaușescu voia mașini, industrie auto proprie, români care să construiască pentru români. Așa că l-a pus pe Pacepa șef peste o industrie care nu exista. „În ţara orbilor, chiorul este rege”, a spus Pacepa în editorial. „Nu ştiam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceauşescu nu ştia. Totuşi, tatăl meu a fost aproape toată viaţa şeful departamentului de servicii General Motors afiliat la Bucureşti”, a contextualizat generalul relația lui cu mașinile. Așa că a început să fie șef și „țar” auto. Povestea, în detaliu, o ai aici.