Schimbarea care se vede din satelit: fenomenul observat de NASA e un rezultat direct al încălzirii globale
Sateliții NASA au făcut recent o descoperire îngrijorătoare pentru omenire. Mai exact, nivelul de gheață din Marea Arctică a atins întinderea maximă pentru acest an, în 21 martie. Practic, de când efectuează NASA astfel de măsurători, nivelul de gheață din prezent se clasifică pe locul al șaptelea în topul celor mai scăzute cifre.
Gheața din Marea Arctică era extinsă, în 21 martie, pe o suprafață totală de 14,77 milioane de kilometri pătrați, cu 880.000 de kilometri pătrați sub media anilor 1981-2010.
Aceasta este cea de-a șaptea cea mai mică întindere a gheții Martii Arctice din timpul iernii, de când efectuează sateliții NASA astfel de înregistrări, adică din 1979, potrivit oamenilor de știință.
În mod normal, în toamnă și peste iarnă, cantitatea de gheață crește, însă anul 2020 a fost unul cu temperaturi atipic de ridicate în această zona, motiv pentru care nivelul de gheață este atât de redus în acest moment. Data maximă din acest an, 21 martie, a fost cu nouă zile mai târzie decât data medie stabilită din 1981 până în 2010, respectiv 12 martie.
Anul 2021 continuă tendința din martie 2020, când s-a înregistrat al doilea cel mai scăzut nivel de gheață
Din nefericire, anul 2021 continuă tendința din martie 2020, când s-a înregistrat al doilea cel mai scăzut nivel de gheață, după temperaturi neobișnuit de ridicate și incendiile de vegetație din zona arctică a Siberiei.
Minima de vară, din septembrie 2020, a fost a două cea mai scăzută valoare înregistrată, iar rata neobișnuit de lentă a recreșterii gheții marine care a urmat, a dus la niveluri record de scăzute ale gheții arctice în octombrie.
Cel mai mic maxim al întinderii anuale de gheață din zonă a fost înregistrat pe 7 martie 2017, respectiv 14,41 milioane kilometri pătrați. Între timp, la celălalt pol al Pământului, minimul de gheață maritimă din Antarctica a ajuns și el la a 12-a cea mai mică valoare de când se înregistrează aceste date.
Gheața marină artică crește în timpul iernii, după care atinge vârful anual în februarie sau martie, apoi se topește în primăvară și vară, până la minimul său anual, înregistrat de obicei în septembrie.