Efectele Brexit pe care nici românii din Marea Britanie nu le-au intuit
Brexit a reprezentat o premieră în interiorul UE: prima țară care a decis să iasă din blocul comunitar. O analiză Financial Times trece în revistă efectele pe care nici românii din Regat nu le-au intuit.
Jurnaliștii Financial Times vorbesc despre cum sfârșitul liberei circulații din Marea Britanie îi afectează, în egală măsură, atât pe britanici, cât și pe străinii care lucrează și trăiesc în Regat. Publicația notează faptul că sfârșitul migrației afectează în mod direct economia britanică.
Practic, era liberei circulații a transformat totul, de la securitatea și locația muncii până la prețurile din magazine, scrie The Financial Times.
Efectele Brexit, greu de intuit
Analiza vine în contextul în care, săptămâna trecută, a expirat termenul-limită până la care cetățenii UE care trăiesc în Regatul Unit puteau depune cerere de rezidență. Cei care n-a depus la timp se tem pe bună dreptate.
Interesant e, însă, numărul celor care au depus cerere. Până în martie existau 5,3 milioane de cereri de la aproape 5 milioane de indivizi solicitând statut de „stabilit” ori de „pre-stabilit” (unii au depus câte două cereri). După toate evidențele, de atunci și până acum am asistat la o năvală de ultim moment, notează jurnaliștii FT.
În 2019, Ministerul de Interne din Marea Britanie estima că numărul total al persoanelor eligibile era de numai 3,5 până la 4,1 milioane. Cererile depuse de cetățenii români și bulgari ajunseseră la vreo 918.000, respectiv 284.000 până în martie, or cele mai noi estimări ale numărului lor sunt de 370.000, respectiv 122.000.
Poate că unele cereri provin de la rude eligibile sau de la oameni care au părăsit Regatul. Chiar și așa, pare limpede că estimările britanice privind populația și migrația au fost „cu totul inadecvate, cel puțin de la mijlocul anilor 2010”, după cum a scris economistul Jonathan Portes.
Ieșirea din UE, un gest inconștient?
Printre cele mai vizibile efecte ale Brexit se numără penuria forței de muncă din fabricile alimentare. Acest sector, care se bazează masiv pe muncitori din UE, nu avea cum să evite problemele, din moment ce noul regim de imigrație post-Brexit al guvernului i-a exclus pe cei mai mulți imigranți slab calificați.
Însă pandemia a accelerat penuria, determinând mulți muncitori din UE cu statut de rezident să se repatrieze (nici măcar nu există date oficiale). În sectorul procesării cărnii, unde peste 60% din angajați sunt muncitori din UE, patronii se plâng de o penurie acută de forță de muncă.
Patronii se mai plâng frecvent și de faptul că britanicii evită astfel de locuri de muncă.
”Ai noștri nu vor să muncească”
Dar dacă privim anunțurile de angajare vom înțelege de ce. În fabricile alimentare turele de 12 ore sunt ceva uzual, adesea în program de „patru cu patru”, când muncitorii trebuie să lucreze și ture de zi și ture de noapte. Anunțul unei brutării sună astfel:
„Vei munci ziua și noaptea, inclusiv în weekenduri, timp de tură de 12 ore [sic!], după cum urmează: 6-18; 18-6”. Un alt anunț îi avertizează pe amatorii de ture de noapte de 12 ore (plătite cu 9,12 lire pe oră) că „vei munci în picioare pe durata întregii ture”. Multe dintre ele afirmă: „Ți se va cere să fii flexibil pentru a îndeplini cerințele firmei”.
Nu e corect ca patronii să spună că britanicii nu vor accepta în viața lor aceste locuri de muncă. Însă e și naiv să crezi că problemele lor vor dispărea peste noapte doar dacă ar mări salariile și și-ar reduce profitul.
În acest sector era liberei circulații a afectat tot, de la ritmul, securitatea și locația muncii până la prețurile cu care am ajuns să ne obișnuim în magazine.
Analiza FT concluzionează:
”Muncitorii din UE au transformat profund Regatul. Dacă ei nu se vor întoarce, faptul că va trebui să învățăm să trăim fără ei ne va transforma încă o dată”