Cel mai mare mister despre Marte, aproape descifrat. Cum ar putea exista viață acolo

Se știe că, dacă există apă, există viață. Din acest motiv, astronauții și oamenii de știință caută apă pe suprafața altor planete din sistemul nostru solar. Pe de-o parte, pentru a-și face o idee despre cât de plauzibilă e varianta ca oamenii să populeze în viitor acea planetă, iar pe de alta, despre a afla, dacă, în trecut, ea a putut găzdui viață, deci, posibil extratereștri.

Marte este una dintre planetele către care agențiile spațiale își îndreaptă toată atenția, plănuind ca în următorii ani, până la finele deceniului, să trimită deja primele echipaje umane acolo, pentru a o explora, dar, poate, și pentru a o popula.

Misterul apei de pe Marte pare să fi fost în sfârșit elucidat

Dar pentru acest din urmă lucru avem nevoie de condiții propice de viață, în special de apă. Ei bine, misterul apei de pe Marte pare să fi fost în sfârșit elucidat. Mai exact, nu știm sigur dacă acolo avem apă pentru a supraviețui, însă am aflat că apa a existat din belșug, cândva.

Se pare că în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani suprafața sa era presărată cu lacuri și fluvii relativ longevive, după cum au arătat observațiile roverului Curiosity al celor de la NASA.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Acest lucru era posibil, spun experții, datorită atmosferei mult mai dense de pe Marte, de la acea vreme. Concret, din punct de vedere științific, la o presiune prea scăzută apă se evaporă în spațiu, însă o atmosfera mai densă permite apariția apei sub formă lichidă, la suprafață planetei.

Însă modul în care suficientă apă ar fi putut exista pe Marte în stare lichidă pentru a forma lacuri și râuri este un mister, în condițiile în care Soarele era cu 30% mai puțin luminos în urmă cu 4 miliarde de ani decât în prezent, iar cercetătorii cred că la vremea aceea, planetă roșie traversa o epocă de gheață.

Apariția unui studiu nou pare să pună capăt tuturor întrebărilor

Cercetătorii cred că pe Marte a putut exista multă apă lichidă datorită unor straturi subțiri de nori reci din partea superioară a atmosferei. Acești nori ar fi putut cauza un efect de seră, ceea ce ar fi crescut temperatura pe suprafața plenetei roșii și, desigur, ar fi favorizat existența apei sub formă lichidă.

Această explicație nu e nouă. Ea a apărut în urmă cu un deceniu, dar la vremea respectivă comunitatea științifică a respins-o, pe motiv că ”ar funcționa doar dacă norii ar avea proprietăți neverosimile”, afirmă Edwin Kite, profesor de științe planetare la Universitatea Chicago și autor principal al studiului.

Acum, cercetătorii au revenit asupra ei și consideră că explicația e mai mult decât plauzibilă. Potrivit acestora, nori rarefiați dar calzi s-ar fi putut formă deasupra planetei, captând suficientă căldură pentru ca apa să poată rămâne lichidă la suprafață, în anumite condiții.

Unii cercetători cred că o mare parte din apă a rămas blocată în scoarţa marţiană

Asta nu înseamnă că sub suprafața planetei există „un fel de rezervor imens de apă”, a avertizat Eva Scheller, cercetătoare la Institutul de Tehnologie din California. „Spunem că scoarţa este alcătuită din ceea ce numim minerale hidratate, adică minerale care au apă în structura lor”, a declarat ea. „Pierderea de apă din scoarţa marţiană este cel puţin egală sau mai mare decât evacuarea atmosferică”, a spus ea. Până la 99% din apa care a dispărut de pe suprafaţa marţiană ar putea să fi rămas captivă în roci.

Noul studiu atestă faptul că planetă roșie este cu adevărat o lume fascinantă, care ar putea reprezenta o alternativă la viață de pe Pământ, în anumite condiții de mediu. Dacă s-a descoperit că acum 4 miliarde de ani a existat apă pe Marte, iar oamenii încă nu au ajuns acolo să o exploreze în totalitate, există mari șanse că, atunci când vom pași pe suprafață marțiană, să avem parte de surprize care să schimbe fundamental omenirea.