Videoconferințele, o sursă semnificativă de oboseală și stres: de ce te-ai săturat să ”te vezi” cu oamenii

Dacă după o oră pe Zoom te simți mai obosit decât după trei ore la cafea cu un prieten, nu ești singur, iar motivele sunt multe. Videoconferințele sunt obositoare și nu ajută faptul că te simți prost să le refuzi.

În ultimele luni, s-ar putea să fi stat în casă mai mult decât în ultimul an. Dincolo de stresul cauzat de știrile triste servite în rafală la fiecare oră, în fiecare zi, s-ar putea să fi petrecut o oră, două sau trei împreună cu colegi, parteneri de afaceri, prieteni sau membri ai familiei în videoconferințe.

După cum detaliam acum o săptămână, părinții și bunicii petrec acum mai mult timp online decât înainte de pandemie, pentru că este incredibil de simplu să te vezi cu cei dragi.

În funcție de cât de apropiat erai cu ”ai tăi” înainte de pandemie, este foarte probabil să te fi văzut mai mult cu ei acum, decât în urmă cu șase luni sau un an. Este normal. Suntem ființe sociale și avem nevoie de interacțiune umană, fie ea și virtuală. Există însă și un minus semnificativ derivat din această realitate. Videoconferințele sunt obositoare, în opinia experților.

Orașele din România cu cele mai mici salarii în noiembrie 2024. Câți bani câștigă angajații, pe lună

Babasha va deveni tată pentru prima oară. Când va naște iubita lui și ce nume va purta copilul

Unii oameni de știință utilizează deja termenii ”Zoom fatigue” pentru a defini senzația de epuizare psihică și fizică pe care o resimți după ore în șir petrecute cu ochii în ecran, socializând. Partea ciudată este că nu ai crede că acel sentiment este o consecință a videoconferinței.

Mai degrabă ai da vina pe oboseala ta, pe senzația de plictis din această perioadă și, nu de puține ori, pe reticență față de încă o discuție despre coronavirus.

Videoconferința care te epuizează: care este explicația

Mai multe publicații importante au publicat în ultimele săptămâni rapoarte științifice detaliate asupra fenomenului de oboseală cauzată de Zoom. BBC, Wall Street Journal sau Engadget sunt doar câteva exemple.

Este important de reținut că aici Zoom este folosit ca un exponent al tuturor aplicațiilor de videoconferință, indiferent dacă ești amator de FaceTime, WhatsApp, Facebook Messenger, Microsoft Teams sau vreo altă aplicație mai obscură.

Indiferent cum îi spui și la ce aplicație te referi, sociologii au căzut de acord că sunt șanse mari ca socializarea să fie mai obositoare ca niciodată în această perioadă. În timp ce un apel video obișnuia să fie doar pentru mătușa din Italia sau fratele din Anglia, în timp de pandemie, profesorii sunt pe Zoom, colegii sunt pe Microsoft Teams, părinții sunt pe Facebook Messenger și toți stau cu ochii într-un ecran mic încercând să fie interesați de discuție și entuziasmați că te văd.

După un timp relativ scurt, interesul îți scade, intervine plictisul, îți vine să caști și nu știi cum să fii mai expeditiv, chiar și într-un apel cu mama. Ca pachetul să fie complet, refuzul de participa la o videoconferință este mai dificil ca niciodată. Cum să-ți refuzi un prieten să bei o bere de la distanță când amândoi știți că stai în casă, iar programul activităților tale nu este cel mai aglomerat din lume.

Sentimentul ăla de vinovăție te spulberă.

Îți vine să îți închizi telefonul, să nu mai preiei apeluri de la nimeni și să-ți vezi de viața ta, fie și una între patru pereți. Poate aceste simptome sună extrem la prima vedere, dar fă un sondaj scurt printre prieteni și vei fi uimit câți dintre ei se simt obosiți de ideea unui apel video.

Explicația nu este deloc absurdă

Într-un interviu acordat celor de la Engadget, Suzanne Degges-White a încercat să explice ce merge prost, când doi, zece sau 50 de oameni interacționează din spatele unui ecran. Suzanne este profesor și șef al catedrei de consiliere și studii superioare în cadrul universității Northern Illinois.

Totul pleacă de la diferențele majore dintre interacțiunea față în față, în lumea reală și cele virtuale, prin videoconferință.

”Când stăm față în față cu cineva, suntem prezenți fizic acolo, iar asta ne permite să fim mai implicați în moment, să nu mai fim așa stresați și axați pe ”spectacol”, explică Suzzane. Indiferent cu cine vorbești, pentru că te afli în fața camerei ești tentat să-ți schimbi comportamentul, să te uiți mult la tine și să te analizezi. ”În videoconferință trebuie să fim mai conștienți în privința cuvintelor pe care le alegem și de momentul în care ne implicăm în conversație.”, adaugă cercetătoarea

În lumea reală, când vezi în întregime omul din fața ta, ești atent la mimică, la gesturi, la toate celelalte particularități care formează ideea de comunicare, dincolo de vorbe.

„În întâlnirile față în față, suntem capabili să analizăm «climatul», să citim atmosfera din cameră, ca să știm când este momentul potrivit să spunem ceva, să împărtășim o perspectivă diferită. În întâlnirile video, nu apucăm să vedem indiciile pe care corpul și expresiile faciale le trimit atât de bine.”
Suzanne Degges-White

În final, ajungi să pierzi aproximativ 85% din conversație, atât reprezintă partea non-verbală a dialogului. Până și schimbările de ton sau expresia feței sunt mult mai greu de identificat într-o videoconferință. Partea proastă este că tu depui un efort suplimentar pentru a desprinde acele detalii greu de identificat online. Te concentrezi mai mult, ești mai prins în discuție, dar, la nivel psihologic, experiența este mai apropiată de cea pe care o aveai în timpul unui curs de la școală.

Nu te concentrezi să intervii în discuție, te concentrezi să nu-ți scape ce spune interlocutorul.

În mod autentic, Zoom nu a fost inventat pentru înâlniri romantice și cine la distanță, în care este relevantă fiecare mână dată prin păr, fiecare zâmbet discret, fiecare strâmbat din nas. Acesta este un instrument de business, în care oameni serioși discută discuții serioase, lasând la o parte microgesturi.

Majoritatea aplicațiilor de videoconferință, mai ales atunci când implică mai multe de două persoane, te ajută să fii productiv, să te concentrezi pe asimilat un volum mare de informații. Sunt bune la asta. Un experiment de la Stanford a atras însă atenția asupra faptului că, în timp ce productivitatea online crește, scade nivelul de confort, crește stresul și, implici oboseala. Exact ca la școală. S-ar putea totuși să fie chiar mai rău decât la școală, pentru că în liceu nu aveai profesorul în fața ochilor, la o distanță de 50 – 75 de centimetri, pentru una sau două ore.

Tot la nivel psihologic, se crează un disconfort din cauza faptului că interacțiuni din spectre diferite se desfășoară în același spațiu, cu aceleași instrumente. Exemplul dat de profesorul Gianpiero Petriglieri de la Insead este foarte bun pentru a exemplicat fenomenul.

”Imaginează-ți că te duci într-un bar și în același bar vorbești cu profesorii, te întâlnești cu profesorii și mergi la o întâlnire, nu sună ciudat? Asta facem acum cu toții”, a explicat Petriglieri.

Care-i soluția să nu mai fii atât de obosit?

Ia o pauză.

Nu-ți programa întâlniri online una după alta. Încearcă să iei o gură de aer între videoconferințe, chiar și dacă este pe geam sau pe balcon. Dacă îți permite spațiul, încearcă să ”stai la birou” în altă cameră decât cea în care dormi sau mănânci. Ar fi ideal și să-ți schimbi vestimentația în timpul zilei de muncă, pentru a-ți ajuta creierul să facă tranziția dintre activitatea de birou și cea de relaxare.

Altfel, riști să crezi că toată ziua ești în modul de lucru și nu mai ai chef de nimeni și de nimic, după ce ai terminat munca ”la birou”. Este important să-ți păcălești creierul. Ar putea ajuta și să-ți dezactivezi camera în timpul anumitor întâlniri de business.

Nu ajută pe nimeni să-ți vadă tapetul de pe pereți sau tapetul din dormitor. Așa, nu te vei concentra la modul în care arăți, ci la ceea ce se discută. În funcție de aplicația pe care o folosești pentru videoconferință, încearcă să te joci și cu setările in-app pe care le ai la dispoziție.

De exemplu, s-ar putea ca în cazul tău să te ajute să vezi toți particpanții la discuție pe un ecran sau s-ar putea să-ți fie benefică doar fața unei singure persoane. Nu în ultimul rând, vorbește la telefon în mod normal. De zece ani vorbești cu mama ta la telefon când ești plecat.

Dacă stai în casă, nu înseamnă că trebuie să faci videoconferință de fiecare dată.