28 oct. 2020 | 13:14

Sănătatea mintală, victima pandemiei: cum au dus la depresie și suicid îngroparea economiei și izolarea

ACTUALITATE
Sănătatea mintală, victima pandemiei: cum au dus la depresie și suicid îngroparea economiei și izolarea
Mitchel Lensink / Unsplash

Pe 10 octombrie 2020 a avut loc Ziua Mondială a Sănătății Mintale. Niciodată nu a fost mai relevant acest subiect decât în „primul” an al pandemiei. Deși afecțiunile psihologice continuă să fie un subiect tabu în România, la fel ca mersul la psiholog, în 2020, sănătatea mintală e mai îngrijorătoare ca niciodată.

Ne apropiem cu pași repezi de încheierea primului an de când au fost depistate primul caz de coronavirus în provincia Wubei, China. A fost vorba de un bărbat în vârstă de 55 de ani depistat pe 17 noiembrie 2019.

Au mai fost necesare câteva luni până când infecțiile cu Covid-19 să dobândească statutul de pandemie și să se răspândească în fiecare colț al mapamondului.

Nici nu mai contează câte decizii proaste au fost luate de autorități din fiecare colț al mapamondului. Este irelevant numărul de bolnavi sau decedați provocați de conspirații, iar opinia ta despre utilitatea măștii de protecție este cu atât mai insignifiantă. Am putea spune că nivelul de ignoranță al multora dintre noi ne-a adus unde suntem acum, dar realitate este că, pur și simplu, acest detaliu nu mai este relevant. Consecințele hotărârilor defectuoase sunt mai mult decât evidente.

Un număr mare de afaceri se închid în fiecare zi, oamenii își pierd locurile de muncă, iar hoteluri de renume mondial vor fi devenit un mit până încheiem noi dezbaterea „cu mască sau fără mască”. Dincolo de consecințele economice și pierderile de vieți omenești provocate în mod direct sau indirect de SARS-CoV-2, mai există un detaliu ușor de trecut cu vedere, sănătatea mintală.

Depresia și suicidul, dureroasele realități ale anului 2020

În timp ce te grăbești să spui că depresia este un moft, iar la suicid se gândesc doar cei „slabi de înger” și fără frică de Dumnezeu, câțiva oameni buni și-au pierdut viața de mâna lor. Studiile care corelează consecințele economice, singurătatea și izolarea cu afecțiuni psihologice sunt din ce în ce mai dese și, din păcate, nu prea lasă loc de interpretări. Dacă preferi să te ascunzi după deget și să nu crezi în depresie de parcă ar fi Moș Crăciun, înseamnă că nu-ți cunoști prietenii suficient de bine sau, mai grav, nu-ți iubești aproapele cu adevărat.

Un studiu realizat pe parcursul verii de CDC (Centrul pentru Prevenția și Control Bolilor din SUA) a încercat să înțeleagă un pic ce se întâmplă cu mintalul americanilor, comparativ cu anii trecuți. Din cei 5400 de oameni chestionați, de două ori mai mulți au spus că s-au gândit serios la suicid, comparativ cu 2018.

Un sfert dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani au avut astfel de gânduri.

Din păcate, tinerii se numără printre cei mai vulnerabili. Mulți dintre ei abia au intrat în câmpul muncii și și-au pierdut locul de muncă. Alții și-au dat seama că meseria pe care și-au ales-o, pentru care s-au pregătit, s-ar putea să dispară sau nu mai există deja. Nu puțini și-au pierdut părinții din cauza infecției cu coronavirus sau a unor afecțiuni grave care au ajuns pe un plan secund în materie de tratament, în contextul pandemiei.

O altă analiză apărută de curând într-un jurnal de specialitate analizează progresia gândurilor suicidale pe clase sociale. În mod previzibil, cei mai afectați sunt cei cu venituri mici sau cei care au rămas fără un loc de muncă în ultimul an. Lipsa de siguranță financiară alimentată de deciziile contradictorii ale autorităților nu fac decât să amplifice instabilitatea mintală.

În același document, este menționată singurătatea ca un principal factor cauzant de depresie. Când faci parte dintr-o familie și locuiți împreună, este ușor să ți se pară absurdă idealizarea suicidului de către un om singur, dar ești absurd.

Nimic nu este mai periculos decât să stai singur cu gândurile tale pentru o perioadă de câteva luni, în timp ce siguranța zilei de mâine este pusă în derivă de către un guvern care nu pare să gândească 2-3 pași în față.

Nu degeaba ai văzut în multe dintre filmele și documentarele de la TV faptul că izolarea în pușcărie este cea mai grea pedeapsă pe care o poate primi cineva. Prea puțini vor să fie singuri, aproape nimeni.

În final, o altă analiză publicată în primele zile ale lunii septembrie insistă pe numărul de oameni care s-au plâns de bună voie în legătură cu apariție sentimentelor de depresie. Din păcate, numărul lor este de 3 ori mai mare în 2020, iar principialul motiv ține de lipsa siguranței financiare. Din nou, economia îngropată în multe dintre țările dezvoltate ale lumii are consecințe pe care le conștientizăm mai repede decât ai crede.

Deși contorizarea sinuciderilor este dificil de făcut din considerente socio-culturale, există și țări care nu se plafonează de tabuuri. Astfel, în Japonia, în august s-au înregistrat 1.849 de sinucideri, în creștere cu 15,3% față de aceeași perioadă a anului trecut, conform unui comunicat al ministrului Sănătății. În Nepal, poliția națională a confirmat o creștere cu 20%, în timp ce în Thailanda ministrul Sănătății a confirmat o creștere de peste 30% a sinuciderilor față de 2019.

În țările semnificativ mai dezvoltate decât România, autoritățile fac eforturi supraomenești pentru a eficientiza raportarea sinuciderilor și a tentativelor de suicid. Cu cât aceste valori reale ajung mai repede la autorități, se pot implementa măsuri în concordanță cu ceea ce se întâmplă în rândul populației.

Ca o statistică importantă, la fel ca în cazul bolnavilor de coronavirus care sunt în proporție de 60% bărbați, suicidul este mult mai des întâlnit la „sexul puternic”. În Italia, o țară care ia din ce în ce mai în serios afecțiunile psihice, bărbații se sinucid de patru ori mai mult decât femeile. În Rusia, rata este de șase bărbați la o femeie.

Panica, tristețea și depresia sunt previzibile, din păcate

Deși reprezintă o realitate tristă a vremurilor în care trăim, aceste consecințe psihologice, care abia acum ies la iveală, au fost întâlnite în contextul fiecărei crize economice, pe parcursul fiecărei recesiuni sau pandemii. În aceste momente, este „normal” să vedem creșteri în rata suicidului, a depresiei și a altor afecțiuni mintale.

Nimeni nu vrea să-și piardă economiile de-o viață în câteva luni, doar pentru a-și da seama că este absolut imposibil să le mai pună la loc vreodată. O astfel de situație te duce într-un loc întunecat, din punct de vedere mintal. Dacă reprezinți singurul venit dintr-o casă, situația este cu atât mai dificilă.

Nu ajută nici că nu te poți mișca, nu poți socializa, nu poți merge la un restaurant și, în mare parte, nu mai ești autonom. Depinzi de deciziile zilnice ale autorităților pentru a-ți trăi viața.

Dacă este să ții minte o singură statistică din acest articol, aceasta este desprinsă dintr-un studiu publicat de curând în jurnalul medical Lancet.

O creștere cu 1% a ratei de șomaj dintr-o țară europeană se reflectă într-o creștere a ratei suicidului de 0,79%. În America, aceeași creștere este de 0,99%, din cauză că accesul la arme este semnificativ mai facil, iar în SUA ideea de ajutor social, șomaj sau asigurare medicală gratuită sunt doar vise frumoase.

Într-o lume ideală, socializarea virtuală ar fi trebuit să ajute la remedierea parțială a simptomelor de depresie. Din păcate, rețelele sociale nu au făcut decât să faciliteze răspândirea conspirațiilor, a știrilor false și a unui val din ce în ce mai mare de agresivitate și ură.

În loc să te bucuri că îți vezi prietenii care sunt bine, sănătoși, s-ar putea să te frustrezi pentru că au fost în vacanță, iar tu ai stat acasă. Refuză să poarte mască, în timp ce tu nu ieși din casă fără ea. Mai mult decât atât, din nou, adolescenții sau „tinerii adulți” sunt cei mai vulnerabili.

Jean Twenge este profesor de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego. Din această poziție a co-semnat mai multe studii cu peste jumătate de milion de adolescenți în spate. Concluzia la care a ajuns este că rețele sociale și smartphone-urile reprezintă cauza principală a sinuciderilor în rândul tinerilor americani.

Din fericire, există soluții, chiar și în România

Încercând să înțeleg care sunt soluțiile facile pentru persoanele care întâmpină simptome de depresie sau se gândesc la suicid pe teritoriul României, am dat peste ONG-ul Alianța Română de Prevenție a Suicidului. Această entitate pare să ofere singurul număr de telefon la care poți suna dacă te confrunți cu stări greu de descrifrat.

Numărul gratuit apelabil la nivel național din orice rețea este 0800 801 200 disponibil între ore 19 și 7, în orice zi a săptămânii. Dacă îți este mai ușor să scrii decât să vorbești, există adresa de email sos@antisuicid.ro. Pentru mai multe detalii despre acest proiect și misiunea lor, poți accesa antisuicid.ro sau poți intra pe pagina de Facebook a organizației accesibilă aici.

A doua organizație care oferă un serviciu gratuit de suport psihologic în România este Dare To Care (Îndrăznește să-ți pese). Organizația este accesibilă la adresa daretocare.ro, dar cel mai important este numărul de telefon 0373 40 40 40 , accesibil de luni până vineri între orele 10:00 – 21:00. Pe site-ul lor găsești și o secțiune de self-help cu câteva articole interesante, plus o listă de scenarii în care ar fi bine să te consulți cu un expert.

Organizațiile de mai sus sună foarte bine și au în spate profesioniști în acest domeniu, dar nimic nu se compară cu vocea caldă a unui prieten la capătul firului. Din acest motiv, ar fi ideal să-ți impui să suni în fiecare săptămână un prieten mai apropiat sau mai îndepărtat, cineva cu care nu te-ai mai auzit de mult timp sau care știi că activează sau activa într-un domeniu îngropat de pandemie. Vezi cum sunt, ascultă-i, s-ar putea să le faci viața mai ușoară și să le dai o mână de ajutor. Nimeni nu merită să treacă singur prin această perioadă.

Nu fi ignorant când vine vorba de sănătatea mintală

Poate sună simplist și sunt convins că foarte multe țări ex-sovietice se confruntă cu această situație, dar regret teribil că afecțiunile psihologice sunt văzute ca un tabu în România, chiar și în secolul 21. Sinuciderea și depresia, niște subiecte care fac parte din viața multora dintre noi, aproape că sunt șoptite pe parcursul interacțiunilor din diverse contexte sociale.

Niciodată nu am fost un fan al cuvântului „normal”, dar nu este normal să te ascunzi după deget când vine vorba de conflictele mintale cu care te confrunți.

Sănătatea mintală reprezintă o parte importantă din starea ta generală, din momentele tale de bine.

Tot mai multe afecțiuni, de la probleme cardiace până la multiple forme de cancer, sunt consecințe ale stărilor emoționale prin care treci. Indiferent dacă este vorba de stresul de la muncă sau de certuri constante în familie, acestea nu se îngroapă în suflet peste noapte. Pur și simplu, ies la suprafață într-o formă semnificativ mai gravă și mai distructivă.

Psihicul tău influențează în mod direct cum gândești, cum te simți, cum te comporți. Dacă ai o sănătate mintală mai puternică, poți trece mai ușor peste momente cu o cantitate semnificativă de stres, poți empatiza mai ușor cu stările celor din jur și, nu în ultimul rând, ești mai eficient în a lua decizii bune pentru tine.

Nu evita să discuți cu cineva despre stările pe care le experimentezi, mai ales când îți dai seama că, aparent din senin, ești mai trist decât în urmă cu câteva zile. Încearcă să consulți un psiholog dacă întâmpini simptome de depresie, dacă ești mai anxios, dacă îți este frică să interacționezi cu alți oameni sau, brusc, ți s-a schimbat viziunea asupra vieții. Dacă nu te mai poți concentra la muncă, dacă simți că te cerți mai des, dacă îți pierzi rapid răbdare sau ai impresia că nimeni nu te înțelege, vorbește cu cineva despre asta.

De cele mai multe ori astfel de stări sunt temporare, dar există oameni care suferă de depresie cronică și multe dintre afecțiunile psihice pot avea consecințe pe termen lung. Este foarte important să nu le neglijezi, atât în cazul tău, cât și al oamenilor dragi din anturajul tău.

Nimeni nu știe când se termină pandemia de coronavirus, când vom avea un vaccin sau câți vor fi deschiși să se vaccineze. Știm însă că statisticile sunt departe de a fi îmbucurătoare, iar viitorul pare să fie destul de sumbru.

Important este să rămânem uniți, chiar și de la distanță, să dăm dovadă de empatie, mai ales când ne merge greu tuturor. Un „mi-e dor de tine” sau „tu cum ești?” nu te costă nimic în 2020, dar s-ar putea să fie o mină de aur pentru cineva.

În final, fă altora ce ți-ai dori să ți se întâmple ție, așa devenim mai buni cu toții.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

La 11 ani am instalat primul meu Windows 95, iar la 14 ani mi-am cumpărat o rachetă de Pentium la 133 MHz cu 128 MB RAM si hard disk de 160 MB. După bacalaureat m-am angajat, timp de mai bine de trei ... vezi toate articolele