Pericol pentru sănătate: microparticulele de plastic pot ajunge în organele umane

Microparticulele și nanoparticulele de plastic pot fi descoperite acum în organele umane datorită unei noi tehnici.

Microplasticele au poluat întreaga planetă, de la zăpada arctică și solurile alpine până la cele mai adânci oceane. Se știe că oamenii le consumă prin alimente și apă și le respiră, însă impactul potențial asupra sănătății umane nu este încă cunoscut.

Cercetătorii se așteaptă să găsească particulele din organele umane și să identifice urmele chimice de plastic din țesut. Izolarea și caracterizarea acestor fragmente minuscule este dificilă, iar contaminarea cu materiale plastice în aer este, de asemenea, o provocare cu care trebuie să se confrunte, precizează The Guardian.

Cum se întâmplă totul?

Pentru a-și testa tehnica, cercetătorii au adăugat particule în 47 de eșantioane de țesut pulmonar, ficat, splină și rinichi obținute de la o bancă de țesuturi înființată pentru a studia bolile neurodegenerative. Rezultatele au arătat că micromaterialele pot fi detectate în fiecare eșantion.

“Ar fi naiv să credem că există plastic peste tot, mai puțin în organismul nostru”, a declarat Rolf Halden la Universitatea de stat Arizona.

„Acum oferim o platformă de cercetare care ne va permite, atât nouă, cât și altora, să căutăm ceea ce este invizibil: aceste particule sunt prea mici pentru a fi văzute cu ochiul liber. Riscul pentru sănătate rezidă cu adevărat în particulele mici.”

Metoda analitică dezvoltată permite cercetătorilor să identifice zeci de tipuri de plastic, inclusiv PET utilizat în sticle de băuturi din plastic și polietilenă utilizată în pungi din plastic. Aceștia au găsit bisfenolul A (BPA), o substanță chimică utilizată pentru fabricarea materialelor plastice, în toate cele 47 de eșantioane.

Agenția americană pentru protecția mediului este preocupată de BPA, deoarece „este reproductiv, în dezvoltare și toxic, din ceea ce știm din studiile pe animale”. Cercetătorii au examinat țesutul pulmonar, ficatul, splina și rinichii, deoarece aceste organe sunt susceptibile de a fi expuse la microparticule sau de a le colecta.

Microparticulele de plastic sunt au un diametru mai mic de 5 mm, iar nanoparticulele au un diametru mai mic de 0,001 mm. Ambele forme sunt în mare parte rezultatul abraziunii unor bucăți mai mari de plastic care sunt aruncate în mediu. Cercetarea făcută în cazul animalelor sălbatice și a animalelor de laborator a asociat expunerea la materiale microplastice cu probleme de infertilitate, inflamații și cancer.

Bomba momentului! Ion Iliescu, 'încătușat' de autorități! NU mai are scăpare...

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

Cercetătorii testează în prezent și țesuturi pentru a găsi micromateriale care s-au acumulat pe parcursul vieții donatorilor. Donatorii la băncile de țesuturi furnizează adesea informații cu privire la stilul lor de viață, regimul alimentar și ocupațiile lor, astfel încât să ajute în determinarea principalelor moduri în care oamenii sunt expuși la micromateriale.

Noua metodologie elaborată de echipa de cercetători pentru extragerea materialelor plastice din țesuturi și analizarea acestora va fi distribuită în online, astfel încât rezultatele să poată fi standardizate.

„Această resursă comună va contribui la crearea unei baze de date a expunerii la plastic, astfel încât să putem compara expunerile din organe și grupuri de oameni în timp și spațiu geografic”, a declarat Halden.

Studii anterioare au arătat că oamenii mănâncă și respiră cel puțin 50.000 de particule de microplastic pe an și că poluarea cu microplastice crește în cazul locuitorilor orașelor mari. Particulele pot conține substanțe chimice toxice și microbi nocivi și sunt cunoscute ca fiind dăunătoare pentru anumite creaturi marine. Alte lucrări au arătat diferite tipuri de nanoparticule din poluarea aerului sunt prezente în inima și în creierul uman și au fost făcute legături între prezența acestora și cancerul cerebral.