CERN descoperă o particulă exotică, nemaivăzută până acum

Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) descoperă în premieră o particulă exotică, probabil prima dintr-o clasă nedescoperită de particule și nemaivăzută niciodată de fizicieni.

Într-o lucrare prezentată în premieră miercuri, la un seminar online, cercetătorii au anunțat că au descoperit pentru prima dată un tetracuarc cu o compoziție complet nouă, prin intermediul Large Hadron Collider beauty (LHCb). Această descoperire le va permite fizicienilor să înțeleagă mai bine în ce mod cuarcii își crează legături, dar și cum formează particule compuse precum protonii și neutronii, care se găsesc în nucleul atomului.

În mod obișnuit, cuarcii se combină câte doi sau trei în grupuri care formează ulterior particule numite hadroni. Totuși, în ultimele decenii, oamenii de știință au formulat teorii potrivit cărora ar exista și hadroni formați din patru sau cinci cuarci. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de tetracuarci sau pentacuarci. De altfel, în ultimii ani, cercetările științifice au confirmat existența mai multor astfel de hadroni exotici.

La ce îi va ajuta pe cercetători această particulă exotică

Mai concret, aceste particule alcătuite din combinații neobișnuite de cuarci sunt denumite de oamenii de știință drept „laboratoare ideale”. Asta înseamnă că sunt extrem de utile pentru a studia una dintre cele patru forțe fundamentale ale naturii, interacțiunea tare ce ține la un loc protonii, neutronii și nucleul. Cunoașterea detaliată a interacțiunii puternice este, de asemenea, esențială pentru a determina dacă procesele noi, neașteptate sunt un semn al fizicii noi sau doar al fizicii standard.

„Particulele formate din patru cuarci sunt deja exotice, iar cea pe care am descoperit-o este prima formată din patru cuarci puternici de același tip, mai exact doi cuarci de tip charm și doi anticuarci de tip charm”, spune Giovanni Passaleva, purtător al experimentului LHCb.

De asemenea, Chris Parkes, purtător de cuvâbd la LHCb, spune că „particulele exotice grele reprezintă cazuri extreme, dar în același timp simple, din punct de vedere teoretic, cu care să testăm modele care pot fi folosite pentru a explica natura particulelor convenționale de materie, cum ar fi protonii sau neutronii”.