Pământul prin ochii extratereștrilor: cât timp vor dăinui urmele umanității?
Imaginați-vă că extratereștrii aterizează pe planetă peste un milion de ani și analizează evidența geologică. Ce vor găsi acești cercetători curioși despre noi? Cât de multe din urmele umanității vor fi rezistat timpului și în ce fel?
Urmele sunt ceea ce geologii, oamenii de știință și alți experți numesc antropocenul sau noua eră a omenirii. Impactul oamenilor a devenit atât de omniprezent, profund și permanent, încât unii geologi susțin că merităm propria noastră epocă.
Care vor fi urmele impactului oamenilor asupra planetei?
Cu siguranță nu ceea ce ne-am putea imagina noi, cum ar fi veșnicele orașe. Chiar și New York sau Shanghai s-ar putea dovedi greu de găsit îngropate în stânci, peste un milion de ani.
Peste atât timp, vor rămâne urmele lucrurilor pe care oamenii le-au introdus pe Pământ ăi nu au existat înainte. Ne putem gândi la plutoniu și chiar plastic.
Geologii care determină intervalul de timp geologic au propus o dată de începere a antropocenului în jurul anului 1950. Atunci oamenii au început să arunce în aer bombe nucleare în întreaga lume și să împrăștie elemente noi în vânt.
Aceste elemente vor rezista în înregistrările fosile, și în oasele și dinții noștri timp de milioane de ani. Iar, în doar 50 de ani, am fabricat suficient plastic, cel puțin 8 miliarde de tone metrice, pentru a acoperi întreaga lume într-un film subțire.
Agricultura, pescuitul și silvicultura oamenilor vor apărea, de asemenea, în astfel de straturi, deoarece aceste tipuri de activități determină moartea speciilor unice de plante și animale.
Această decădere a început probabil cu mai bine de 40.000 de ani în urmă, pe măsură ce omenirea s-a răspândit în afara Africii și a ajuns în locuri precum Australia, provocând dispariția animalelor mari, simpatice și comestibile.
Pentru o specie care a cutreierat planeta doar câteva sute de mii de ani, Homo sapiens a avut un impact imens asupra viitoarei înregistrări fosile.
Asta înseamnă, de asemenea, că, chiar dacă oamenii ar dispărea mâine, evoluția ar fi constrânsă încă de alegerile noastre de până acum. Asta deoarece construim o nouă lume omogenă a anumitor plante și animale favorizate, cum ar fi porumbul și șobolanii.
O lume nu la fel de rezistentă ca cea pe care o înlocuiește. După cum arată înregistrarea fosilă, diversitatea de plante și animale permite perechi unice de floră și faună să răspundă provocărilor de mediu și chiar să prospere după o apocalipsă.
Acest lucru este valabil și pentru oameni.
Dacă plantele microscopice ale oceanului suferă ca urmare a prea mult dioxid de carbon, să zicem, vom pierde sursa de până la jumătate din oxigenul de care avem nevoie pentru a respira.
Altă urmă a umanității care nu va putea dispărea nici după un milion de ani este “pătarea” rocilor. Inclinația oamenilor pentru arderea cărbunelui, a petrolului și a gazelor naturale a răspândit mici bucăți de funingine pe toată planeta.
Această pată corespunde cu o creștere meteorică a cantității de dioxid de carbon din aer, acum peste 400 de părți pe milion, mai mare decât oricare alt Homo sapiens a respirat vreodată.
Urme similare de funingine în roci mai pot fi găsite în rocile antice din incendii vulcanice de acum 66 de milioane de ani, o înregistrare a cataclismului cu asteroid de la sfârșitul Cretacicului târziu.
Deci, șansele sunt că urmele produse de om în roci vor fi încă aici peste 66 de milioane de ani, suficient de ușor de găsit pentru orice extratereștri care ar avea vreo intenție să cerceteze vechea noastră lume.
Desigur, există o diferență importantă între noi și un asteroid. O rocă spațială nu are de ales decât să urmeze gravitația. Noi însă putem alege să procedăm diferit. Și dacă o facem, s-ar putea să mai existe încă civilizație umană peste mii sau chiar milioane de ani de acum înainte.