Descoperirea de pe planeta Uranus care poate rescrie ce știm despre evoluția Universului

Prin modelarea interiorului planetelor folosind simulări computerizate, o echipă internațională de oameni de știință aruncă o privire mai atentă asupra nucleelor ​​neobișnuite ale lui Uranus și Neptun.

Simularea le-a permis să analizeze procesele termice și electrice din miezul celor doi giganți de gheață, deoarece aceste procese sunt adesea imposibil de reprodus din punct de vedere fizic într-un experiment de pe Pământ.

Cercetătorii speră că simulările lor vor arunca o nouă lumină asupra formării și evoluției acestor giganți de gheață, precum și a câmpurilor lor magnetice.

Cum schimbă descoperirea modul în care privim planetele

„Hidrogenul și oxigenul sunt cele mai întâlnite elementele din Univers, împreună cu heliul”, au spus Federico Grasselli și Stefano Baroni de la Școala Internațională pentru Studii Avansate (SISSA) din Trieste, Italia, autori ai lucrării publicate în revista Nature.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

„Este ușor de dedus că apa este unul dintre componentele majore ale multor corpuri cerești. Ganymede și Europa, sateliții lui Jupiter și Enceladus, satelitul lui Saturn, prezintă suprafețe înghețate sub care se află oceane de apă”, au adăugat ei. „Neptun și Uranus sunt, de asemenea, probabil compuse în principal din apă”.

Simulările lor explorează conductivitatea termică și electrică până la scala atomică, pentru simple fracțiuni ale unei nanosecunde.

Ce au descoperit a fost că gheața prezentă în miezul acestor uriași este foarte diferită de gheața cu care suntem obișnuiți aici pe Pământ. „În astfel de condiții fizice “exotice”, nu ne putem gândi la gheață așa cum suntem obișnuiți”, explică Grasselli și Baroni. „Chiar și apa este, de fapt, diferită – mai densă, cu mai multe molecule disociate în ioni pozitivi și negativi, ducând astfel o sarcină electrică”, au explicat ei.

Această „apă superionică” nu este destul de solidă și nici nu este un lichid – este undeva între ele. Atomii de hidrogen se plimbă liber, în timp ce moleculele de oxigen sunt blocate într-o „rețea cristalină”.

Așadar, conductivitatea electrică a apei din miez este mult mai mare decât se credea inițial – ceea ce sugerează că aceste nuclee neobișnuite de gheață ar putea avea un efect mare asupra câmpurilor magnetice ale planetelor.