Capitolul la care România se bate cu Bulgaria pentru ultimul loc când vine vorba de muncă

Mai toată lumea e de acord că să muncești în România e un pic diferit față de munca din alte țări. Suntem mai în urmă, e adevărat, dar nu e doar atât.

Munca de acasă, sau telemunca, așa cum i-au spus parlamentarii într-un proiect de lege care a trecut prin Parlament, nu e o chestiune des întâlnită în România. La nivelul UE, însă, multe companii o acceptă, chiar dacă nu e parte din contract.

Oferă flexibilitate angajatului și există studii care susțin că productivitatea e mai mare. Ele se susțin, în primul rând, pe drumul pe care-l face angajatul de acasă până la muncă și înapoi. Pot fi chiar niște ore pierdute în acest fel, lucru care afectează capacitatea de concentrare.

România, însă, e la coada clasamentului atunci când vine vorba de munca de acasă (remote). Și niște cifre oficiale o confirmă.

Alături de cine își petrece Alexia Eram Crăciunul după despărțirea de Mario Fresh. A luat o decizie importantă în privința hainelor: „De sărbători”

Șoferul care a lovit doi polițiști cu mașina e fostul soț al unei vedete PRO TV. Ar fi consumat alcool și alte substanțe interzise înainte să se urce la volan

Cum stă România când vine vorba de munca de acasă

Datele Eurostat arată că aproximativ 5,2% din persoanele angajate în Uniunea Europeană, cu vârsta între 15 şi 64 de ani, au lucrat în mod obişnuit de acasă în anul 2018. Campioane la acest capitol sunt țările dezvoltate din vestul și nordul Europei.

Pe primul loc e Olanda, unde 14% dintre salariaţi lucrează de acasă, urmată de Finlanda (13,3%), Luxemburg (11%) şi Austria (10%). Ca de obicei, românii și bulgarii sunt la coada clasamentului. România are un procent de 0,4%, iar Bulgaria undeva la 0,3% dintre angajaţi care lucrează de acasă.

În ultimii 10 ani, de exemplu, la nivel europnea, ponderea celor care uneori lucrează de acasă a crescut de la 5,8% în 2008 până la 8,3% în 2018. Semn că patronii au devenit mai deschiși la schimbare și și-au dat seama că angajații nu trebuie să se deplaseze la serviciu acolo unde se poate lucra și de acasă.

În România, însă, ponderea persoanelor angajate care în mod normal lucrează de acasă a rămas constantă la 0,4% în ultimul deceniu, în timp ce ponderea celor care uneori lucrează de acasă a crescut uşor de la 0,2% în 2008 până la 0,3% în 2018.

Repartiția pe sexe

Repartiţia pe sexe arată că, în 2018, ponderea femeilor care au lucrat de acasă a fost uşor mai mare (5,5%) decât cea a bărbaţilor (5%). Situaţia se repetă în majoritatea statelor membre UE, cele mai mari diferenţe fiind observate în Franţa, unde 8,1% dintre femei lucrează de acasă, comparativ cu 5,2% dintre bărbaţi, Luxemburg (12,5% dintre femei şi 9,8% dintre bărbaţi) şi Malta (7,4% dintre femei şi 4,7% în cazul bărbaţilor).

În schimb, în opt state membre, situaţia este inversă, ponderea bărbaţilor care lucrează de acasă fiind mai mare decât cea a femeilor.

Această situaţie este valabilă în special în Olanda, unde 15,5% dintre bărbaţi lucrează de acasă comparativ cu 12,3% dintre femei, Danemarca (8,5% dintre bărbaţi şi 7% în cazul femeilor) şi Irlanda (7,2% dintre bărbaţi şi 5,7% la femei), unde diferenţele sunt cele mai mari.