Cea mai mare problemă când vine vorba de-a crea baze pe Lună
Luna, cu tot cu regiunile întunecate permanent de la marginile acesteia, au o poveste de spus. Mai mult, porțiunile de gheață polară, strălucitoare, nu sunt capabile doar să creioneze o istorie lunară, ci și să ofere indicii astrobiologice cu privire la originea vieții.
Pe măsură ce NASA și alte agenții spațiale se îndreaptă spre obiectivul lor de a crea baze pe Lună, rămân întrebări despre modul în care oamenii de știință și coloniștii vor supraviețui, odată ce vor ajunge acolo. Dar, mai ales, despre ce impact vorbim când omul va începe să transforme Luna și alte planete ca să poată supraviețui acolo.
Experții au susținut ideea că gheața de pe suprafața Lunii ar putea fi adunată pentru apă potabilă. Acum, NASA susține că potențialul științific al gheții polare este prea mare pentru a pune planeta în pericol, deoarece recoltarea unei părți din gheață ar risca contaminarea restului.
Luna trecută, NASA a lansat o nouă directivă de orientări concepute pentru a proteja orice planetă explorată de o misiune cu echipaj sau robotizată. După cum raportează Space.com, directiva declară că regiunile polare de gheață au o valoare imensă din perspectivă științifică și ar trebui protejate.
Directiva se aplică numai companiei NASA, astfel încât alte agenții spațiale sau companii private, cum ar fi SpaceX, ar putea totuși să experimenteze pe gheața Lunii. Dar acest lucru ar putea șterge, de asemenea, oportunități majore de a descoperi trecutul misterios al Lunii sau de a căuta semne de viață.
„Unele părți ale lunii sunt foarte fragile, în special atmosfera lunară și cele mai reci părți ale polilor lunari”, a declarat pentru Space.com omul de știință planetar de la Universitatea din Hawaii, Paul Lucey. „Activitatea umană extinsă poate modifica permanent aceste medii, ceea ce duce la o pierdere a științei pe care o pot oferi”, a adăugat acesta.