Ce se întâmplă, de fapt, cu oamenii care trăiesc în orașe mari

Înțelepciunea convențională spune că oamenii care trăiesc în orașele mari sunt mai puțin susceptibili să ajute străinii care se află în nevoie, decât cei care locuiesc în orașe mai mici.

Cu toate acestea, noi cercetări sugerează că probabilitatea de a obține asistență este asociată cu factori socio-economici și nu are prea mult de-a face cu anonimatul și ritmul rapid a traiului urban.

Cercetătorii de la University College London (UCL) au măsurat tendințele oamenilor în 37 de cartiere diferite din 12 orașe mari și 12 orașe mai mici din Marea Britanie.

Tendințele măsurate se refereau la disponibilitatea oamenilor de a posta o scrisoare pierdută, de a returna un obiect scăpat pe jos și de a opri mașina pentru a lăsa pe cineva să traverseze.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Rezultatele sunt cel puțin interesante

În general, au existat 1.367 de cazuri în care un membru al publicului a avut ocazia să-l ajute pe experimentator – și în 643, adică 47% dintre ocazii, ajutorul a fost acordat.

Datele au arătat că 55,1% scrisori au fost returnate, 32,7% persoane au ajutat experimentatorul să ridice unele articole pe care le-au scăpat și 31,1% din mașini au oprit.

De aceea, cercetătorii au ajuns la concluzia că principala variabilă care influențează dacă ajutorul va fi sau nu oferit, este nivelul economic din cartier și nu densitatea populației.

Spre deosebire de multe studii anterioare, lucrarea a investigat comportamentul în lumea reală, mai degrabă decât prin sondaje online sau jocuri experimentale.

Abordarea studiului a măsurat comportamentele de ajutor în cartierele bogate și în cartierele mai defavorizate, motiv pentru care concluziile au fost complet diferite de rezultatele anterioare.

“Cea mai mare parte a variației în ceea ce privește oferirea ajutorului a fost explicată de bogăția cartierului, ajutorul fiind mai degrabă întrevăzut în cartierele cu un nivel mai mare al averii”, au explicat autorii.

Un aspect pe care studiul nu l-a investigat, însă, a fost rolul potențial al sexului, etniei și accentului în solicitarea de asistență de la străini.

Literatura existentă sugerează că atunci când oamenilor le lipsește securitatea materială, cum ar fi mâncarea și adăpostul, aceștia tind să investească în rețele sociale mici și strânse – iar ajutorul și cooperarea sunt foarte mari în cadrul acestor rețele, lucru care nu este neapărat real și în afara lor.

“Pentru că a ajuta o altă persoană reprezintă inerent un risc. Plătești un cost pentru a ajuta pe cineva și s-ar putea să nu obții o rentabilitate a investiției”, au afirmat autorii.

În acest caz, indiferența față de situațiile în care un străin se află în dificultate este determinată de propria stare de insecuritate socio-economică și nu de vreo aversiune față de străini.