Ce se întâmplă cu creierul astronauților în timpul ieșirilor prelungite în spațiu

O echipă internațională de cercetători a descoperit că zborurile spațiale lungi pot duce la o reorganizare minoră a creierului, dar nu la neurodegenerare.

În lucrarea lor publicată în revista Science Advances, grupul descrie studiul creierului cosmonauților care se întorceau din misiunile pe termen lung la bordul Stației Spațiale Internaționale și ce au găsit.

Cercetările anterioare au arătat că misiunile spațiale pe termen lung pot duce la degenerescența osoasă și musculară din cauza impactului căderii libere extinse asupra corpului. Unele studii au arătat, de asemenea, că poate duce la pierderea minoră a acuității vizuale din cauza acumulării de lichid în ochi.

În această nouă lucrare, cercetătorii au dorit să știe ce efecte ar putea avea astfel de misiuni asupra creierului celor care rămân în spațiu perioade lungi de timp.

Ce trebuie să faci după ce fierbi cartofii pentru cel mai pufos piure pe care l-ai mâncat vreodată. Trucul simplu care face diferența

Cât usturoi se pune la piftie pentru un gust perfect. Secretul pe care nu-l știu multe gospodine

Pentru a afla, cercetătorii au efectuat un tip special de scanare RMN la 11 bărbați cosmonauți ruși care aveau împreună în medie șase luni în spațiu la bordul ISS – înainte și după ce s-au întors din misiuni – și apoi, din nou, șapte luni mai târziu.

Ce efecte au călătoriile spațiale asupra creierului

Cercetătorii au scanat creierul cosmonauților prin RMN difuz, un proces care implică efectuarea mai multor scanări simultan. În acest caz, au luat 153 de scanări în timpul unei singure sesiuni. Fiecare dintre scanări are parametri ușor diferiți, ceea ce permite crearea de imagini în moduri multiple.

De exemplu, una dintre scanări avea un parametru numit “valoarea B”, unde un anumit semnal este coborât în ​​timpul scanării pentru a înregistra decăderea materialului scanat – în acest caz, materia cerebrală.

Cercetătorii au descoperit astfel că creierul se reorientează în timpul misiunilor spațiale lungi, plutind, în esență, în diferite părți ale craniului. Acest lucru a dus la o ușoară reorganizare a creierului în sine ca răspuns la reorientare.

Creierul cosmonauților a răspuns și în alte moduri la mediul de viață neobișnuit – au dobândit noi abilități motorii și au avut un echilibru și o coordonare mai bune. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că reorientarea nu a dus la neurodegenerare și că orientarea normală a fost aproape restabilită la șapte luni după revenirea cosmonauților pe Pământ.

De asemenea, au confirmat acumularea de lichide în spatele ochilor ca fiind motivul pierderii acuității vizuale în timpul zborurilor spațiale lungi.