Sculpturi cu europenii din Antichitate cum nu i-ai văzut la școală

La un muzeu din Brighton, Anglia, poți vedea chipurile strămoșilor noștri europeni din Antichitate, printre care o femeie care cel mai probabil a murit după ce a născut și un bărbat de Cro-Magnon.

Pentru a realiza sculpturile cu fețele strămoșilor noștri a fost nevoie de sute de ore de muncă. Artistul suedez Oscar Nilsson a avut nevoie de toate detaliile posibile de la oamenii de știință, inclusiv datarea cu carbon radioactiv, colecțiile de plăci dentare și analiza de ADN antic acolo unde se pute, aceasta din urmă oferind informații precum culoarea ochilor, părului și a pielii unei persoane. Scopul expoziției este de a arăta cum arătau cel mai probabil oamenii din Europa în perioada Antichității.

Nilsson a realizat copii 3D printate ale craniilor oamenilor și apoi s-a pus pe treabă. Cu ajutorul argilei a sculptat mușchii feței, pe care i-a acoperit mai apoi cu piele artificială. Pe pielea artificială a adăugat detalii fine – de la riduri la pori.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Printre sculpturile realizate s-a numărat și cea a unei femei supranumite „doamna Patcham”, care ar fi trăit în anul 250 A.D. Aceasta este posibil să fi fost victima unei crime. „Scheletul ei arată că a trăit o viață grea”, a zis Nilsson. „Coloana ei vertebrală e posibil să fi suferit de la munca grea, rezultând într-o boală a coloanei vertebrale”.

Ce l-a fascinat pe Nilsson mai mult a fost faptul că în capul femeii a găsit un cui. În mormântul ei fuseseră și alte cuie, ceea ce ar fi putut să fie „rezultatul unei închideri nu prea reușite a sicriului în care a fost pusă” sau „mai intrigant, ar fi putut să fie un simbol al credințelor superstițioase„. În cazul al doilea, artistul a dat exemplu tradiția de a îngropa morții cu cuie în trup și în jurul lor, pentru a nu bântui după moarte.