Modul surprinzător prin care găurile negre ar putea fi oaze de viață

Căutarea extratereștrilor i-a făcut pe cercetători să se concentreze mai mult pe așa numita zonă Goldilocks, o regiune din jurul unei stele unde temperatura este numai bună pentru a permite apei în stare lichidă să existe pe suprafața unei planete.

Mai nou, o echipă de cercetători de la Universitatea Harvard a subliniat că ar mai putea exista o zonă Goldilocks pe care ar trebui să o luăm în considerare – anume una care, în loc de o stea, să aibă în centru o gaură neagră supermasivă.

Găurile negre supermasive sunt înconjurate de discuri care se rotesc de gaz și praf, numite nuclei galactici activi. Aceste discuri emit cantități inimaginabile de radiație și lumină. Mulți cercetători cred că această radiație ar distruge atmosfera oricăror planete din apropiere și ar crea o zonă practic moartă în jurul găurii negre.

Cu toate astea, oamenii de știință de la Harvard cred că lucrurile ar putea sta foarte diferit. „Oamenii au vorbit mai mult despre efectele negative ale găurilor negre”, a zis cercetătorul Manasvi Lingam. „Am vrut să reexaminăm cât de negativă este radiația… și să ne întrebăm dacă există părți bune”.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Pentru a descoperi posibilele efecte pozitive, oamenii de știință au creat modele pe computer ale nucleilor galactici activi. Astfel, au putut să identifice zone Goldilocks în jurul găurilor negre. Dacă o planetă ar fi poziționată în aceste zone, atmosfera sa ar rămâne intactă, iar radiația generată de nucleii galactici activi s-ar descompune în molecule capabile să susțină viața. Ba mai mult, lumina de la nuclei ar putea să ajute la fotosinteză.

Studiile anterioare au arătat că efectele negative ale unei găuri negre de dimensiunile găurii Sagittarius A* din Calea Lactee ar distruge atmosferele planetelor pe o rază de 3.200 de ani lumină, dar cercetătorii cred că dezastrul s-ar opri doar la 100 de ani lumină.

„Uitându-ne la ceea ce știm despre Pământ, s-ar părea că efectele pozitive par să se extindă pe o regiune mai mare decât efectele negative”, a zis Lingam. „Asta a fost în mod clar surprinzător”.