Destinațiile de vacanță care îi îmbolnăvesc psihic pe turiști

Călătoriile te ajută să te dezvolți și să îți extinzi orizonturile – din păcate însă, unele destinații de vacanță te pot înnebuni la propriu.

Orașele Florența, Ierusalim și Paris sunt asociate cu mai multe boli psihice, iar turiștii care le vizitează sunt cei mai predispuși să cadă pradă acestora. Așadar, să le luăm pe rând, să vedem cum îți este afectată mintea când vizitezi aceste orașe.

Paris nu e suficient de grozav pe cât cred turiștii

Sindromul Paris îi afectează, de regulă, pe turiștii japonezi care vizitează orașul pentru prima oară. Adeseori, șocul cultural este atât de mare pentru aceștia, întrucât Parisul nu este chiar paradisul romantic din filme, încât ajung să fie copleșiți.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Sindromul Paris vine cu „stări deziluzionale acute, halucinații, sentimente de persecutare, [senzația că lumea nu este reală], depersonalizare, anxietate și, de asemenea, manifestări psihosomatice precum amețeala, tahicardia și transpirația”, după cum arată Wikipedia.

Ambasada Japoniei din Franța a deschis chiar o linie fierbinte pentru turiștii japonezi care suferă un șoc cultural prea mare, menită să îi ajute pe cei care suferă de sindromul Paris.

Ierusalim vine cu prea multe implicații religioase

Ierusalim este un oraș cu o deosebită importanță religioasă, întrucât are o semnificație aparte pentru trei din cele mai populare religii ale lumii – creștinismul, iudaismul și islamul. Adeseori, pelerinii care vin în Ierusalim sunt copleșiți de emoție când vizitează diverse situri religioase.

Unii turiști însă sunt atât de cuprinși de fervoare religioase, încât ajung să creadă că ei înșiși ar fi personalități religioase din poveștile antice (cum ar fi Regele David, Samson sau chiar Iisus Hristos). Acești oameni ajung să sufere de sindromul Ierusalim.

Acest sindrom a fost descoperit în 1982, de doctorul Yael Bar-El. El a povestit cum spitalele de psihiatrie au tratat peste 500 de pacienți de acest sindrom pe parcursul a 12 ani, înainte ca acesta să primească denumirea oficială.

Florența și arta ei sunt copleșitoare

Sindromul Florența – sau sindromul Stendhal – aduce cu el puls crescut, amețeală, stare de leșin, confuzie și halucinații. Ce stârnește toate aceste simptome? Expunerea unui om la artă, mai ales când este vorba de artă deosebită sau foarte multă într-un singur loc.

Sindromul a fost denumit după scriitorul francez Stendhal, care s-a simțit copleșit de frumusețea artei renascentiste din Florența pe care a văzut-o în timpul călătoriilor lui din Italia, în anul 1817.

Mulți turiști care văd Palazzo Medici Riccardi, de exemplu, ajung să experimenteze acest sindrom după ce văd că interiorul clădirii este aproape în întregime tapetat cu artă renascentistă.