Americanul care a surprins o poză excepțională la Revoluție
Un fotograf american a surprins în România, în la începutul Revoluției din 1989, un moment deosebit, cu o mare încărcătură emoțională. Fotograful a fost premiat pentru imaginea surprinsă, dar a devenit și o fotografie istorică, esențială pentru poporul român.
Peter Turnley este fotograful care a realizat imaginea istorică, iar pe 22 decembrie 1989, se afla la București, probabil chiar cu intenția de a fi în mijlocul evenimentelor care urmau să aibă loc în zilele următoare.
Fotografia și povestea din spatele ei au fost publicate pentru prima dată pe internet pe 19 decembrie 2013, pe pagina de Facebook a lui Turnely. Eu n-am mai putut să accesez link-ul respectiv, dar am aflat povestea de webcultura.ro și o transmit mai departe, așa cum a fost tradusă de sursa citată.
Iată ce povestea Peter Turnley
“Pe 22 decembrie 1989, în zilele de început ale Revoluţiei Române, am ajuns la Bucureşti venind de la Varna, din Bulgaria, cu un convoi de autobuze pline cu ajutoare umanitare şi mâncare aduse din Franţa, împreună cu Bernard Kouchner, secretar de stat în Ministerul francez pentru Ajutoare Umanitare. La periferia Bucureştiului, convoiul nostru a fost oprit de un grup mare de protestatari. Cum mă uitam la mulţimea de bărbaţi şi femei ridicând degetele în semn de victorie pentru răsturnarea dictatorului Ceauşescu, l-am surprins pe acest bărbat.”
După cum poți vedea, fotografia surprinde exact ceea ce indică Turnley: o mulțime de oameni, pe chipurile cărora se vede multă amărăciune, simplitate, dar disipate cumva de o umbră de împlinire și speranță că România ar fi putut, în sfârșit, să devină altceva decât un lagăr totalitar al penuriei. Că a fost sau nu așa, e discutabil și fiecare are propria părere, dar, cert este că din toată acea mulțime, un om iese în evidență pentru că plânge, iar el aduce întreaga încărcătură emoțională a imaginii.
Fotograful american fascinat de Revoluția din 1989
“M-a marcat melanjul dintre amărăciunea sa profundă şi exuberanţa pe care o citeam pe faţă. Mai târziu, această fotografie a fost publicată şi a fost parte din aplicaţia pentru care am câştigat premiul Olivier Rebbot, acordat de Overseas Press Club. Imediat după ce am primit acest premiu, m-am reîntors în România pentru a fotografia primele alegeri libere, în 1990. Am stat la Hotel Intercontinental, în centrul Bucureştiului, unde locuisem de mai multe ori şi în era Ceauşescu. Am fost prudent, ca unul care ştia că telefonul i-ar putea fi oricând ascultat, ca în vremurile bune din era Ceauşescu, şi nu mi-am lăsam niciodată filmele expuse în cameră, de frică să nu dispară sau să fie distruse”, povestește fotograful.
“Într-una din zile, în acea primăvară a lui 1990, m-am întors la hotel şi am văzut un om stând în faţa uşii mele cu un aer uşor suspect. Am trecut intenţionat pe lângă el pentru a-l vedea mai bine înainte de a afla dacă era sau nu camera mea. Am realizat însă că era chiar omul din fotografie. Cuprins de emoţie, am încercat să îi vorbesc, dar cum nu ştia engleză, am fugit repede după un recepţioner şi l-am rugat să vină cu mine sus ca să traducă.”
Fotografii au rareori șansa să reîntâlnească persoanele care fac subiectul unor imagini unice, de moment, care nu au fost planificate, mai ales când persoanele respective și cei care i-au surprins în poze nu se cunosc. Prin urmare, Turnely a fost extrem de surprins.
“L-am întrebat pe omul meu, cum de m-a găsit. A scos atunci poza decupată dintr-un ziar românesc, cu numele meu şi creditul sub ea. Mi-a spus că a sunat la Ambasada Statelor Unite din Bucureşti şi i-a întrebat cum poate da de mine. Cei de la ambasadă i-au spus, la plesneală, să mă caute la Hotel Intercontinental. Şansele de a mă găsi acolo, la câteva luni după eveniment, erau infime. Mai surprinzător a fost însă, faptul că aveam la mine în geamantan un print mare tocmai cu această fotografie: am scos fotografia, am semnat-o şi i-am dăruit-o lui. L-am întrebat dacă îmi poate descrie amărăciunea şi fericirea de pe faţa sa din această fotografie.”
Plânsul de bucurie al unui român
“Sunt atât de multe momente în fotojurnalism în care, deşi eşti martor, nu poţi decât să îţi imaginezi ce a înseamnat sau ce a sugerat o privire. Aveam, în sfârşit, şansa de a pune această întrebare! S-a uitat la mine şi mi-a spus că tocmai ce ieşise din schimbul de noapte când a văzut un camion plin cu cadavre în remorcă, oameni ucişi în noaptea care trecuse, în timpul revoltei populare împotriva lui Ceuşescu. Mi-a spus apoi că e obişnuit să trăiască alături de cineva aflat în suferinţă şi tristeţe, pentru că soţia sa era invalidă. Mi-a mai spus că e bucuros că anii de opresiune ai lui Ceuşescu s-ar putea apropia de sfârşit şi că, deşi el nu poate ajuta, se gândeşte la familiile morţilor pe care i-a văzut în camion şi care suferă o dramă eternă pentru pierderea celor dragi” a povestit fotojurnalistul.
Peter Turnely este cunoscut în lumea fotografilor pentru imaginile surprinse în timpul unor evenimente marcante din istorie. A călătorit în întreaga lume și a încercat să fie în mijlocul frământărilor sociale. Revoluția din 1989 din România a fost unul marcant chiar și pentru el.
În 1989, am mai stat în Bucureşti până după Crăciun, cât eva zile după executare lui Ceauşescu de către un pluton de execuţie. Execuţia am văzut-o chiar la televizorul său personal, în biroul său oficial din Palatul Prezidenţial, unde mă aflam alături de revoluţionari. A fost una dintre cele mai suprarealiste momente din cariera mea. An de an, în această perioadă, îmi aduc aminte de zilele acelea, de această fotografie şi de domnul pe care-l vedeţi aici. Sunt unele feţe, expresii şi momente pe care nu le poţi uita niciodată.”